Auzim, dar ascultăm?

Devoțional zilnic 13 martie 2020

Moise și Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: așa au făcut. – Exodul 7:6

Nepoţelul era în vacanţă la bunici. Băiatul era la vârsta întrebărilor care încep cu de ce? Tot ce vedea în ograda bunicilor cerea o explicaţie: „De ce câinele latră când intră cineva pe poartă, de ce găinile cotcodăcesc mai tare la un anumit moment al zilei, de ce bunica taie mămăliga cu aţa…” şi întrebările veneau una după alta.

Bătrânii erau fericiţi şi tare mândri de nepoţelul lor isteţ şi cu simţul observaţiei.
Într-o dimineaţă, după ce se spălă pe faţă, copilul se uită în oglindă şi îşi întrebă bunica: „De ce avem noi oamenii două urechi şi o singură gură?”

Femeia îi răspunse într-o doară:

– Pentru că aşa ne-a făcut Dumnezeu!

– Păi de ce ne-a făcut aşa? veni prompt întrebarea.

– Nu ştiu, se dădu bunica bătută. Du-te şi întreabă-l pe bunică-tu.

Bătrânul îşi luă nepotul pe genunchi şi-i zise:

– Avem două urechi şi o singură gură, ca să ştim că trebuie mai mult să ascultăm decât să vorbim.

Copilului i-a plăcut răspunsul, pentru că n-a mai pus nicio întrebare suplimentară.

Avem nevoie uneori, nu-i aşa, să ne amintim că suntem dotaţi cu o singură gură şi cu două urechi?

Un exemplu bun este cel din textul zilei, conform caruia Aaron si Moise l-au ascultat pe Dumnezeu întru totul. Nu au iesit din cuvântul Său și de aceea au avut doar de câștigat.

Auzim, dar ascultam? Câteodată este greu de făcut diferența dintre cele două. Ascultarea implică și auzitul, diferența este că vine din inimă. Auzim pe oricine, dar Primul pe care ar trebui să Îl auzim și ascultăm este Creatorul.

Un filozof a spus cândva că: „Atunci când vorbim, repetăm ceea ce deja știm. Dar când ascultăm, s-ar putea să învățăm ceva nou.”

Așadar, vă sfătuiesc auziți tot, dar să ascultați doar ce este spre mântuirea voastră!

Daria Duță, Ghid Asistent – Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro