Avem nevoie de mai mulți oameni ca Iosua și Caleb

Devoțional zilnice 20 iulie 2018

Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem sâ ne suim şi sâ punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” (Numeri 13:30)

Al treilea înger zboară prin mijlocul cerului, vestind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Aceasta este lucrarea ce trebuie făcută în aceste zile din urmă. Solia nu pierde nimic din putere pe măsură ce înaintează în zbor. Ioan vede lucrarea crescând în putere, până când pământul întreg se umple de slava lui Dumnezeu. Solia: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-l slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui” să fie transmisă cu voce tare. Fiinţele omeneşti trebuie să ducă mai departe lucrarea Domnului cu zel şi energie înteţite. În cămin, în şcoală şi în biserică, bărbaţi, femei şi tineri trebuie să se pregătească să dea lumii solia. (…) Acum, chiar acum, avem nevoie de oameni ca losua şi Caleb. Avem nevoie de tinere şi de tineri puternici, devotaţi şi cu sacrificiu de sine, care să iasă în faţă. (Letter 134,1901)

Avem nevoie astăzi de oameni de o totală credincioşie, de bărbaţi care îl urmează pe Domnul, de bărbaţi care nu sunt dispuşi să tacă atunci când trebuie să vorbească, de bărbaţi tari ca oţelul când vine vorba despre principii, care nu caută să se dea în spectacol, ci care umblă smeriţi cu Dumnezeu, sunt răbdători, buni, îndatoritori, curtenitori, care înţeleg că ştiinţa rugăciunii este aceea de a exercita credinţa şi de a face fapte care să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre binele poporului Său. (…) Pentru a-L urma pe Isus, este necesară o convertire totală la început şi o repetare a acestei convertiri în fiecare zi. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1113)

Credinţa în Dumnezeu a fost cea care i-a dat curaj lui Caleb, l-a apărat de teama de oameni şi l-a făcut în stare să stea curajos şi neclintit în apărarea dreptăţii. Prin sprijinirea pe puterea aceasta, pe Generalul puternic al oştirilor cerului, fiecare ostaş credincios al crucii poate primi tărie şi curaj pentru a birui obstacolele ce par de netrecut. (Review and Herald, 30 mai 1912)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro