Avem stăpânire peste neamuri

Devoțional zilnice

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. (Apocalipsa 2:26)

Domnul însuşi făgăduise ucenicilor Săi: „Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine” (Ioan 14:3). Mântuitorul cel milostiv a fost Acela care, anticipând singurătatea şi necazul urmaşilor Săi, i-a însărcinat pe îngeri să-i mângâie cu asigurarea că El va reveni în acelaşi mod în care Se înălţa la cer. Şi atunci când ucenicii stăteau cu ochii pironiţi spre cer pentru a prinde ultima privire a Aceluia pe care-L iubeau, atenţia le-a fost atrasă de cuvintele îngerului: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele 1:11). Speranţa le-a fost aprinsă iarăşi de solia îngerului. Ucenicii s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie şi stăteau întotdeauna în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu (Luca 24:53). Ei nu se bucurau pentru că Isus Se despărţise de ei şi erau lăsaţi să se lupte cu încercările şi ispitele lumii, ci datorită asigurării îngerului că El urma să vină iarăşi.

Vestea revenirii lui Hristos ar trebui să fie ca atunci când a fost adusă de îngeri păstorilor din Betleem, o veste plină de bucurie. Aceia care-L iubesc într-adevăr pe Mântuitorul nu pot decât să salute cu bucurie anunţul care se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu, că Acela în care este concentrată speranţa vieţii veşnice vine iarăşi, nu ca să fie insultat, dispreţuit, respins, aşa cum a fost la prima venire, ci în putere şi slavă, ca să-Şi răscumpere poporul. (Tragedia veacurilor, p. 339-340)

Evanghelia trebuie să înainteze din cucerire în cucerire, din biruinţă în biruinţă. Măreţia împărăţiei va fi dată poporului sfinţilor Celui Preaînalt şi ei vor lua împărăţia şi o vor stăpâni din veac în veac. (Mărturii, vol. 9, p. 179)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit