Avionul greșit

Devoțional zilnice 8 iulie 2018

Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit. – Proverbele 16:20

Am călătorit mult în ultima vreme în diferite oraşe ale Americii de Nord, Europei şi Asiei. Am trecut prin diferite aeroporturi şi puncte de check-in şi am văzut bagaje de toate felurile şi mărimile. Mai mult, îi privesc întotdeauna fascinată pe oamenii care aleargă grăbiţi încoace şi încolo pentru a ajunge la timp la avion.

Într-o zi frumoasă de vară, când mă îndreptam spre avionul cu care făceam naveta şi care era parcat puţin mai departe de terminal, am observat că mai erau câteva avioane pregătite să îmbarce pasageri. M-am asigurat că trec prin terminalul care trebuie, care avea afişată destinaţia mea, şi m-am îmbarcat în avion. După ce m-am aşezat la locul meu, I-am mulţumit lui Dumnezeu că m-a adus până aici şi m-am rugat şi pentru un drum lin şi în siguranţă spre casă.

Din cauza lipsei de spaţiu de depozitare, anumitor bagaje de mână li se făcea check-in-ul pe măsură ce pasagerii se îmbarcau. Când stewardesa ne-a urat tuturor bun venit în avionul spre Baltimore, două femei s-au ridicat în picioare şi au spus: – Am crezut că avionul acesta merge la Atlanta!

Se pare că fuseseră prinse într-o discuţie şi nu observaseră că merseseră spre o poartă greşită şi se îmbarcaseră în avionul greşit. Nici nu mai e nevoie să spun că decolarea avionului nostru a fost amânată, în timp ce bagajele lor erau descărcate şi transferate în avionul corect.

Am reflectat asupra acestui incident în timp ce avionul nostru se pregătea de decolare. De câte ori nu am fost atât de distraşi de alte lucruri încât nu am reuşit să vedem încotro ne îndreptăm? Le permitem lucrurilor care ne distrag atenţia să ne împiedice de la a petrece timp cu Domnul nostru? În călătoria noastră prin viaţă, să ne rugăm pentru îndrumare, astfel încât să rămânem pe drumul cel bun şi să ne concentrăm asupra lucrurilor care ne vor ajuta să creştem în umblarea cu Dumnezeu. Nu aş vrea să ratez întâlnirea faţă în faţă cu Mântuitorul meu pentru că am fost prea ocupată cu plăcerile lumii acesteia.

Mă rog ca, în timp ce ne vedem de treburile noastre zilnice, să nu pierdem din vedere destinaţia noastră finală. Să fim de neclintit în credinţa noastră pe drumul spre regatul ceresc pe care Isus îl pregăteşte pentru tine şi pentru mine.

Rhona Grace Magpayo

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro