Avraam și Isaac la muntele purtării de grijă

Devoțional zilnice

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă” De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă” Geneza 22:14

Limitele umane sunt destul de greu de precizat. Uneori putem merge mult mai departe de punctul în care ni se pare că e capătul. Alteori ajungem la limită mult mai timpuriu de cum ne-am aştepta. Nu ştim niciodată cât de departe suntem în stare să mergem. Suntem temători, însă întotdeauna să mergem până la capăt.

Vestea bună este că, pe tot parcursul confruntării noastre cu obstacolele, nu suntem singuri. Providenţa ne stă alături pentru a ne susţine şi ajuta.

Se povesteşte că cineva a avut posibilitatea să-şi vadă propria experienţă cu Dumnezeu sub forma a două urme pe nisip. Un anumit pasaj însă nu-l putea înţelege. Lipseau nişte urme. Era curios să ştie ale cui urme nu se mai vedeau şi, mai ales, de ce? I s-a explicat că urmele care lipseau erau ale lui, deoarece Dumnezeu îl luase în braţe când nu mai fusese în stare să se ţină singur pe picioare.

Avraam şi Isaac au mers în ascultare până unde se putea merge. Acolo unde fiinţa umană a ajuns la capăt, a urmat pasajul grijii totale a lui Dumnezeu. Un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş era mai mult decât o soluţie de moment. Acesta a devenit simbolul tipic al substituţiei necesare salvării din păcat. Muntele acela, Moria, avea să fie martorul celor mai mari scene din istoria universului. El este muntele la care Dumnezeu continuă să poarte de grijă.

Succesul la un pas de tine:

Identifică un moment în viaţă în care Dumnezeu ţi-a purtat de grijă. Fii sigur că acest lucru se va putea repeta. Fii gata să mergi până la capăt!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit