Avram – intervenție de urgență

Devoțional zilnice 13 ianuarie 2019

Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. Geneza 14:14

Istoria vieţii lui Avram este o importantă lecţie de credinţă. Dar Avram se distinge la fel de bine şi prin capacitatea de a acţiona în caz de urgenţă. Un episod care ilustrează această abilitate este acela în care el a primit vestea că viaţa lui Lot şi bunurile sale sunt ameninţate. Acţiunea lui Avram a fost promptă şi rezultatele imediate.

Atunci când oamenii şi bunurile au fost în afară de orice pericol, Avram nu a ezitat să-şi exprime mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu, care l-a ajutat. Cu această ocazie, vedem la Avram spirit de sacrificiu şi curaj, dar şi corectitudine şi altruism.

Faptele sunt, de cele mai multe ori, cei mai buni martori cu privire la ceea ce sunt oamenii. Nu ştim exact cât de mulţi erau năvălitorii care l-au luat pe Lot şi averile sale, împreună cu alte prăzi din câteva cetăţi din zonă. Trei sute optsprezece oameni neantrenaţi special în purtarea şi mânuirea armelor pare să fie un număr insuficient pentru a face faţă momentului. Totuşi, forţa de şoc mobilizată de Avram s-a bucurat de un strălucit succes.

Se pare că moralul eliberatorilor conduşi de Avram era foarte bun. Motivaţia şi cauza luptei lor erau drepte, şi acest lucru le-a dat curaj. Un mic număr de oameni care au dreptate şi care apreciază acest lucru rezolvă repede şi bine o misiune riscantă. Ei nu pot rămâne nepăsători atunci când intervenţia lor este necesară. Implicarea lor va fi încununată de succes.

Succesul la un pas de tine:

Fii dispus să te implici într-o acţiune în caz de urgenţă. Poate că nu este confortabilă şi nici lipsită de riscuri, dar vei fi mulţumit dacă răspunsul tău se va dovedi salvator!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro