Avram – negociator de pace

Devoțional zilnice 12 ianuarie 2019

Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.” Geneza 13:8

Existenţa conflictelor este un lucru neplăcut. Ele ne pot face viaţa amară. Atât cât ne stă în putinţă, încercăm să le ocolim. Uneori ele pot fi evitate. Alteori, conflictele sunt inevitabile. Atunci trebuie să facem ceva. Soluţia pe care o adoptăm poate să fie eficientă sau mai puţin eficientă. Dacă măsura este corectă, atunci conflictul se aplanează şi neplăcerile dispar.

Motivele din care se nasc neînţelegerile sunt foarte variate. Unul dintre cele mai comune motive este lipsa de organizare sau de claritate în distribuirea responsabilităţilor. Când oricine doreşte să facă orice, se pot isca neplăceri serioase. Clarificarea rolurilor şi o bună comunicare ne scutesc de multe tensiuni inutile.

Conflictele se nasc de regulă între conducători şi îi antrenează apoi şi pe colaboratorii sau subalternii acestora. Alteori cearta se stârneşte între lucrători, iar conducătorii sunt atraşi în dispute, aproape fără voia lor.

Din lipsă de claritate în ce priveşte distribuirea păşunilor, oamenii lui Lot au început să se certe cu ai lui Avram. Avram a luat atunci iniţiativa de a avea o discuţie de clarificare. În oferta pe care el a făcut-o, ca Lot să fie primul care alege, se distinge o nobleţe şi o disponibilitate suficiente pentru a soluţiona neînţelegerea, fără să existe pierderi.

Uneori conflictele se sting de la sine, alteori este nevoie de multă muncă până când normalitatea să fie restabilită. Metodele sunt importante, dar calitatea personală şi caracterul negociatorului reprezintă cea mai importantă garanţie pentru stabilitate şi progres.

Succesul la un pas de tine:

Pregăteşte-te să aplanezi următorul conflict! Analizează termenii negocierii şi alege varianta avantajoasă pentru ambele părţi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro