Banca cerului

DEVOTIONAL EXPLO 24 februarie 2018

Poate ai auzit și tu despre povestea maimuței care într-o zi a descoperit un vas de lut. Curioasă fiind a mers să cerceteze vasul. Mare i-a fost bucuria când înăuntru a văzut niște nuci proaspete și felii de mango. Cu grijă și-a strecurat brațul prin gâtul vasului de lut și a strâns în palmă toate nucile și câteva felii de mango. Însă când a vrut să scoată mâna din vas și-a dat seama că nu poate. Cel puțin nu putea dacă nu dădea drumul nucilor și feliilor de mango. Se spune că peste două ore când vânătorii au trecut pe acolo, au prins-o ușor în plasele lor, pentru că nu a renunțat deloc la prada ei.
Am citit și despre o mierlă însetată care a găsit un ulcior cu apă în pădure. Punându-și ciocul în ulcior a mirosit apa, însă era prea puțină apă pentru a ajunge la ea. Atunci mierla a trecut la treabă, și topăind și zburând în toate direcțiile a adunat o mulțime de pietricele, pe care le arunca una câte una în ulcior. A făcut asta până când nivelul apei s-a ridicat suficient pentru a putea bea.

Sigur te întrebi care e morala povestirilor? “Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe Domnul , iar El îi va răsplăti binefacerea.” (Proverbe 19:17) Gândește-te puțin la versetul acesta pentru că vreau să îți propun o lecție ce se găsește doar la o privire mai atentă.

Astăzi, în Sabat, noi mergem la biserică. Cum mergem? Cu cine ne asemănăm mai mult, cu maimuțica sau cu mierla? Maimuțica e cea care se așteaptă să primească ceva când merge. Iar atunci când nu primește acel “ceva”, începe să se simtă prinsă într-o capcană fără scăpare. Atunci apar reacțiile de genul: “cine are nevoie de religie, cu ce ne ajuta?”.

Mierla e cea care merge la biserică să facă ceva, nu să primească ceva. Ea merge să se închine Creatorului, Mântuitorului. Și atunci când mergi la biserică să faci ceva, nu te mai plictisești așa de ușor.

Iar atunci când te aduci pe tine însuți și te oferi lui Dumnezeu făcând ceva pentru cei din jur chiar si la biserica, EL îți va răsplăti lucrarea, chiar și cu dobândă. Iar când vei înțelege că a fi explorator înseamnă mai mult decât a purta o cravată galbenă, vei începe să faci lucruri frumoase pentru cei din jur împreună cu Dumnezeu, și din nou El îți va răsplăti binefacerea. Și așa vei afla că dacă vei investi din tine, vei crește și tu, și tinerețea ta va fi mai frumoasă.

Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro