Bănuțul văduvei – acoperire în aur

Devoțional zilnic 14 septembrie 2019

Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie ” Marcu 12:43

Valoarea faptelor pe care le facem sau ne abţinem de a le face nu se măsoară întotdeauna numai în preţul direct socotit în bani. Mai există un element care poate schimba foarte mult valoarea lor ultimă. Trăirea sufletească pe care o exprimă, intenţia ascunsă şi motivele faptelor noastre sunt de o valoare care poate depăşi cu mult suma vizibilă adusă înaintea lui Dumnezeu.

Într-o zi, Mântuitorul stătea cu ucenicii Săi în apropierea locului unde se aduceau darurile pentru nevoile templului din Ierusalim, învăţătorul Se uita la sumele pe care oamenii le depuneau în vistierie şi le compara cu motivele asociate acelor bani. Aparent, unii aduceau sume mari, dar aurul sufletului lor era extrem de puţin, ceea ce făcea ca banii oferiţi să-şi piardă considerabil din valoare. Ceea ce se înregistra, în realitate, în dreptul lor erau sume modice, în ciuda mărimii vizibile a cifrei darurilor lor. Motivul dăruirii lor era arătarea în afară şi mândria deşartă.

Atunci când a apărut o văduvă săracă şi a depus doar doi bănuţi, Mântuitorul a citit dragostea şi devotamentul asociat acestei sume modeste şi le-a atras atenţia ucenicilor asupra paradoxului la care erau martori. Învăţătorul i-a ajutat să vadă, dincolo de aparenţe, realitatea ultimă. În ciuda sumei insignifiante la vedere, în dreptul acestei femei s-a înregistrat o sumă care o depăşea pe cea a tuturor celorlalţi la un loc. Consacrarea personală asociată acestei dăruiri de bani şi raportul dintre ceea ce-i mai rămânea pentru cheltuielile personale şi ceea ce îi oferea lui Dumnezeu au determinat o adevărată expandare a valorii banilor ei.

Succesul la un pas de tine:

Dacă pui suflet în lucrurile mici pe care le faci, valoarea lor finală poate depăşi cu mult valoarea la vedere.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro