Baraba – popularitate îndoielnică

Devoțional zilnic 19 septembrie 2019

Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?”„Pe Baraba” au răspuns ei. Matei 27:21

Din nefericire, eroii negativi sunt tot atât de populari ca şi marii izbăvitori de neam. Necazul este cu atât mai mare cu cât, uneori, cele două categorii se confundă. Asistăm adesea la procese de genocid intentate personalităţilor care au jucat un rol major în viaţa şi istoria neamului lor. Fără îndoială că aceştia se bucură încă de o susţinere populară foarte mare, în ciuda relelor de care sunt acuzaţi şi, eventual, chiar găsiţi vinovaţi.

Baraba fusese pus în temniţă pentru tulburarea ordinii publice. El devenise vestit pentru acţiunile sângeroase care puteau atrage oricând represiuni pe măsură ale trupelor romane de ocupaţie. Este extrem de interesant că argumentele mai-marilor poporului împotriva lui Isus vizau exact acest domeniu. Ei argumentau că popularitatea lui Isus ar putea stârni reacţia trupelor romane şi de aceea este mai de folos să moară un singur om decât să piară tot poporul. Când a fost însă vorba de Baraba, argumentul acesta le-a ieşit complet din minte. Era evident că ura lor împotriva lui Hristos le orbise orice fel de simţire.

Între Baraba şi Hristos, poporul instigat de cei mari l-a ales pe Baraba. Ultima strategie a lui Pilat de a-L elibera pe Hristos a eşuat lamentabil. Dacă ar fi dorit totuşi să acţioneze după propria conştiinţă, Pilat ar fi avut încă ocazia s-o facă, dar el a ales calea alunecoasă a delăsării. Popularitatea ieftină a lui Baraba părea că a învins şi-i oferea lui Pilat o formă de scuză oficială, dar acest argument subţire nu a rezistat deloc la proba de foc a adevărului şi dreptăţii.

Succesul la un pas de tine:

Popularitatea ieftină nu este o soluţie de durată, chiar dacă pe moment lucrurile se pot aranja relativ uşor. Caută argumentele cele mai stabile şi consistente!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro