Bârfa înseamnă cuvinte care rănesc

Devoțional zilnic 26 martie 2020

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. – Iacov 4:11

Limba poate face foarte mult rău. Poate distruge prietenii, poate cauza neînţelegeri şi poate pune un zid între fraţi şi surori. Trebuie să fim totdeauna conştienţi că ceea ce spunem şi modul în care criticăm pot produce stricăciuni şi dezbinare. Este mai bine ca unele lucruri să nu fie spuse.

În grupul nostru de la misiunea femeii eram treizeci de femei. În fiecare sâmbătă ne întâlneam şi apoi seara mergeam la una dintre noi acasă, unde petreceam timp împreună.

Totul a fost bine în grupul nostru de rugăciune până când una dintre doamne a început să critice, să bârfească şi să râdă de doamnele care se implicau activ în grup. Prin aceasta, ea le-a supărat pe câteva doamne din grup. Nu se mai simţeau bine şi au început să se descurajeze şi să nu mai participe. Încetul cu încetul, grupul a ajuns la doar trei sau patru membre. Într-una din zile, am vorbit cu această femeie despre bârfele ei şi despre faptul că râdea de cei care făceau lucrarea lui Dumnezeu şi, prin aceasta, ea dăuna lucrării Lui şi rănea oamenii. Am sfâtuit-o să îi încurajeze pe ceilalţi, nu să îi critice.

Da, trebuie să fim atenţi la ce le spunem celorlalţi. Cineva zicea: „Doar un lucru e la fel de dificil ca pusul oului înapoi în coaja lui, şi acela este retragerea unui zvon.” Bârfa are capacitatea de a distruge, deoarece adesea este subtilă. Totuşi, e greu să nu te laşi acaparat de o discuţie când cineva spune: „Ai auzit că…?” Noi nu trebuie să credem tot ce auzim. Se spune că, de obicei, „o bârfa face dintr-un muşuroi un munte, adăugând noroi”. Unele cuvinre nu sunt potrivite – sau corecte – pentru a fi rostite. De asemenea, trebuie să fim conştienţi că aceia care vin să ne spună bârfe ne vor bârfi, fără îndoială, şi pe noi mai târziu.

A avea gura plină de bârfe nu este un lucru cu care să ne mândrim. Isus a spus: „Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37). Bârfa distruge credibilitatea. Dar Dumnezeu ne poate ierta şi ne poate restabili credibilitatea. (Rick Smith, „Sermon: Taming the Tongue -Matthew 12”, LifeWay, 1 ian. 2014, https://www.lifeway.com/en/articles/sermon-taming-the-tongue-matthew-12.)

Doamne, vindecă-ne de cuvintele dureroase! Fie ca dragostea Ta să curgă în inimile noastre.

Shakuntala Chandanshive

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro