Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă… S-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul. (Faptele 11:24-25)
Asemenea undelor gravitaționale, care nevăzute influențează mersul galaxiilor, există oameni prin care Dumnezeu împinge istoria. Precum atracția gravitației se exercită perpetuu și invizibil în a păstra ordinea cosmică, acești oameni par secundari în decorul evenimentelor, însă fără influența lor constantă luminile istoriei n-ar fi strălucit peste veacuri.
Unul dintre ei, Iosif din Cipru, inițial doar un levit darnic al diasporei, își atrage între apostoli și în biserică numele de Barnaba – pentru că i-au fost remarcate adevăratele constante spirituale: generozitatea și încurajarea. Faptul că i-a susținut pe apostoli pare de la sine înțeles, însă Barnaba face mai mult: depășește neîncrederea acestora față de convertirea lui Saul, apoi îl caută pe fostul persecutor la Tars, îl recuperează pentru a lucra în Antiohia, îi oferă mentorat și un rol de răspundere în prima călătorie misionară. Prin acestea, Barnaba devine prin excelență canalul prin care se împlinește viziunea divină cu Saul, viitorul apostol al neamurilor. Fiind loial acestui spirit de slujire, Barnaba refuză să continue misiunea cu Pavel pentru a recupera alt ucenic, pe Ioan Marcu, pe care mai târziu îl găsim slujind la Roma, atât lui Pavel, cât și lui Petru și realizăm că recuperarea și (re)formarea de ucenici sunt opera Duhului, dar prin agenți umani indispensabili.
Efectele extinse ale acestei slujiri întrec cu mult laurii activității din lumina reflectoarelor. Deși Luca ne prezintă doar două exemple – pe Saul și Ioan Marcu, probabil, fără lucrarea lui Barnaba, Noul Testament nu ar fi conținut epistolele pauline și nici Evanghelia după Marcu. Dacă Duhul Sfânt este cel care a inspirat aceste scrieri, atunci Barnaba i-a găsit și i-a pregătit pe autorii acestora pentru intervenția Lui în viața lor. Barnaba rămâne un reper pentru necesara diversitate a slujirii pe care Duhul Sfânt o menține în biserica Lui.
Domnul are nevoie de oameni care să transmită viziunea Sa de a forma ucenici, de a observa și promova potențialul celorlalți pentru slujire, chiar dacă aceștia nu împărtășesc aceleași perspective de lucru și poate n-au un trecut ideal. Și astăzi, Dumnezeu așteaptă slujirea noastră discretă, curajoasă și perseverentă, modelată după exemplul lui Barnaba.
Laurențiu Nistor, profesor, Institutul Teologic Adventist – Cernica