Barnaba – gata să stea alături

Devoțional zilnic 17 octombrie 2019

Barnaba s-a dus înapoi la Tars, ca să caute pe Saul şi, când l-a găsit, l-a dus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. Fapte 11:24,25

Barnaba era acel tip de om care vede imediat valoarea personală a fiecărui om din jurul său şi simte că este misiunea lui să-l ajute să se lanseze în lucrare. De îndată ce a luat cunoştinţă de convertirea lui Saul din Tars, Barnaba a plecat pentru a face cunoştinţă cu el şi a vedea cum putea să-i fie de folos. Se pare că, după experienţa din pustia Arabiei, Saul se retrăsese în oraşul său natal, neştiind încotro s-o apuce.

Principala dificultate cu care se confrunta Saul din Tars era lipsa de încredere din partea bisericii, pe care o persecutase până de curând. Era normal ca atât conducătorii, cât şi membrii tinerei biserici creştine să nu se entuziasmeze prea tare la auzul veştii despre convertirea unui persecutor atât de aspru şi activ.

Cum „situaţia de carantină” se prelungea, Barnaba a simţit că este cazul să intervină pentru a scoate lucrurile din impas. De îndată ce l-a întâlnit pe Saul, Barnaba l-a însoţit până la Antiohia, care era unul dintre cele mai puternice centre ale misiunii creştine. Barnaba s-a gândit la o familiarizare treptată a lui Saul cu biserica, dar şi a bisericii cu Saul. Un an de zile a durat această perioadă de acomodare. În tot acest timp, Barnaba şi Saul participau regulat la adunările bisericii. Probabil că adesea Saul era programat să vorbească, iar după o asemenea vorbire în care, cu siguranţă, era prezentată şi mărturia sa personală, prieteniile erau repede închegate.

Succesul la un pas de tine:

Caută pe cineva în jur care este promiţător, dar nu reuşeşte să câştige încrederea semenilor. S-ar putea să merite să-i dai o mână de ajutor.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro