Barzilai – ajutor de urgență

Devoțional zilnic 19 mai 2019

Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 2 Samuel 19;32

Si oamenii puternici au nevoie de protecţie. Şi oamenii bogaţi au nevoie de ajutor material. Roata vieţii se învârte pe toate spiţele şi vine rândul fiecăruia când să fie sus şi când să fie jos. Zilele nu sunt la fel, nici chiar pentru cei mai bine situaţi dintre noi.

David a fost unul dintre cei mai puternici Împărați ai lui Israel, dar acest fapt nu l-a scutit de a avea nevoie de ajutor de urgenţă. În momentele de criză create de Absalom, David a fost dependent de ajutorul prietenilor. Unul dintre aceştia s-a dovedit a fi Barzilai din Galaad. El era un om foarte înstărit şi, sesizând nevoile împăratului, i-a purtat de grijă, oferindu-i hrană şi adăpost. David şi oamenii săi au fost bine îngrijiţi, atunci când propriile puteri şi resurse nu le mai puteau fi de ajutor.

Motivul generozităţii şi al binefacerii poate fi adesea interesul personal şi câştigarea unei poziţii privilegiate pentru viitor. Barzilai din Galaad era însă un altfel de om. Atunci când David a dorit să-l răsplătească cumva pentru faptele sale de bunătate şi binefacere, Barzilai nu s-a arătat deloc interesat. El chiar a precizat că acest lucru ar fi însemnat un surplus de grijă şi cheltuială pentru împărat, aşa că a refuzat foarte politicos oferta. El îşi considera misiunea încheiată, era fericit că a putut fi de folos la vreme de nevoie şi nu dorea niciun fel de recompensă.

Acesta este spiritul adevărat al ajutorului în vreme de nevoie. Ceea ce pentru unii ar putea deveni ocazia de a profita de semenii aflaţi la strâmtorare, pentru oamenii cu adevărat mari este o simplă ocazie de slujire.

Succesul la un pas de tine:

La ce te gândeşti atunci când ajuţi pe cineva? Oamenii cu adevărat nobili nu sunt preocupaţi de căpătuială, ci de nevoile reale ale celorlalţi.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro