Bat-Șeba – doliu autentic

Devoțional zilnic

Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plâns pe bărbatul ei. 2 Samuel 11:26

Nu la voia întâmplării scriitorul inspirat notează faptul că nevasta lui Urie a fost în doliu după bărbatul ei, atunci când a aflat că acesta murise. Este foarte posibil să nu-l fi adus acasă la Ierusalim, ca să-l înmormânteze cu toată cinstea pe care ar fi meritat-o. Ceremonia de înmormântare a celor căzuţi pe front era simplă şi austeră. Dar durerea Bat-Şebei era cât se poate de autentică. Ea nu a mai avut ocazia să-l vadă şi să se mai îngrijească personal de o ceremonie pe măsura respectului pe care i-l datora. Acesta fusese bărbatul ei, adevăratul ei bărbat, şi durerea pierderii lui era cât se poate de serioasă. Manifestarea acestei dureri a fost remarcată de scriitor şi consemnată ca atare.

Doliul poate fi adesea doar o tradiţie goală de sens, doar un comportament menit să ia privirea oamenilor; mai mult o piesă de teatru bine jucată, decât simţăminte autentice exprimate în mod corespunzător. Dar Bat-Şeba nu dorea să impresioneze pe nimeni prin doliul ei. Durerea sa era adevărată şi exprimarea ei era decentă şi de bun-simţ.

Soţia lui Urie Hititul a trăit alături de un bărbat cu adevărat de valoare. Corectitudinea şi forţa caracterului lui inspirau încredere şi siguranţă familiei sale. Acum când acesta nu mai era, toate favorurile împărăteşti nu puteau înlocui pierderea. Această frumoasă şi tânără văduvă ţinea cu tot dinadinsul ca lumea să ştie că a avut parte de un soţ demn şi care merita tot respectul şi preţuirea. Ea avea nevoie de timp pentru a se vindeca de pierdere, înainte de a face alte planuri.

Succesul la un pas de tine:

Ce poate face un doliu să fie o autentică trăire de durere? Nu judeca pe alţii de făţărnicie, şi nu vei fi judecat nici tu!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit