Binecuvântările facerii de bine

Devoțional zilnic

Sufletul binefăcător va fi săturat și cel ce udă pe alții va fi udat și el. (Proverbele 11:25)

Înțelepciunea divină a rânduit în cadrul planului de mântuire legea acțiunii și reacțiunii, făcând ca lucrarea de binefacere, cu toate ramurile ei, să fie de două ori binecuvântată. Cei care dau celor aflați în nevoie aduc binecuvântare altora, dar sunt binecuvântați și ei într-o măsură mult mai mare.

Ca să nu pierdem urmările binecuvântate ale binefacerii, Mântuitorul nostru a luat măsura de a face din noi conlucrători ai Săi. Printr-un lanț de împrejurări în cadrul căruia suntem îndemnați să facem fapte de caritate, El ne acordă tot ce este mai bun ca să putem cultiva generozitatea și ne ajută să ne păstrăm obiceiul de a da mereu pentru a-i ajuta pe cei săraci și pentru avansarea cauzei Sale. Prin nevoile sale, o lume ce piere ne determină să ne folosim talanții mijloacelor noastre și ai influenței pentru a-i prezenta adevărul de care are nevoie disperată. Astfel, noi aducem binecuvântare altora și, în felul acesta, acumulăm adevăratele bogății. (…)

Crucea lui Hristos face apel la generozitatea fiecărui urmaș al Mântuitorului. Principiul ilustrat acolo este dărnicia, dărnicia continuă. Aceasta, izvorâtă din bunăvoință și materializată prin fapte bune, constituie rodul autentic al vieții creștine. Principiul celor lumești este de a strânge și, în felul acesta, ei așteaptă să-și asigure fericirea, însă consecințele finale sunt nefericirea și moartea.

Domnul Hristos a desemnat pentru ființele omenești lucrarea de răspândire a Evangheliei. În timp ce unii sunt angrenați în predicare, de la alții El cere să răspundă apelurilor Sale pentru daruri care să susțină cauza Sa pe pământ. Aceasta este una dintre căile prin care Domnul ne înalță. Este exact lucrarea de care avem nevoie, căci ea va trezi în inimile noastre cele mai profunde sentimente de împreună-simțire și va pune la lucru cele mai înalte capacități ale minții. (…)

Dumnezeu a rânduit sistemul dăruirii pentru ca noi să devenim, asemenea Creatorului nostru, darnici și cu un caracter lipsit de egoism.

Urmașii credincioși ai Domnului Hristos trebuie să transmită mai departe dragostea Sa… Întâlniți-vă în jurul crucii de pe Calvar cu umilință și lepădare de sine. Și, când stați acolo, în fața crucii, și Îl priviți pe Prințul ceresc murind pentru voi, vă puteți oare împietri inima și să spuneți: „Nu, nu am nimic de dat”? Dumnezeu vă va binecuvânta dacă faceți tot ce puteți mai bine. – Review and Herald, 3 octombrie 1907

Leave a CommentSubmit