Apoi, m-am uitat și iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scrise pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. (Apocalipsa 14:1)
Va fi promulgat un decret în virtutea căruia toți cei care nu vor primi semnul fiarei nu vor putea nici cumpăra, nici vinde, iar în cele din urmă vor fi omorâți. Însă sfinții lui Dumnezeu nu primesc acest semn. Profetul de pe Patmos îi vede pe aceia care au obținut biruința asupra fiarei, asupra chipului ei și asupra semnului și numărului numelui ei, stând pe marea de sticlă, cu harpele lui Dumnezeu în mâini și cântând cântarea lui Moise și a Mielului.
Fiecare suflet se va confrunta cu testul: Să ascult mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni? Ceasul decisiv este chiar acum. Satana face eforturi din răsputeri cu toată furia în ultima bătălie disperată împotriva Domnului Hristos și a urmașilor Săi. Învățătorii falși folosesc orice plan cu putință pentru a face ca păcătoșii împietriți să rămână în aceeași stare de răzvrătire, să-i păstreze în aceeași stare pe cei indeciși, pe cei îndoielnici și pe cei necredincioși și, prin reprezentare greșită sau minciună, să înșele, dacă este cu putință, chiar pe cei aleși. Cine este pregătit să stea neclintit sub stindardul pe care este scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus?”
Domnul Hristos nu a cumpărat niciodată pacea și prietenia prin compromis cu răul. Deși inima Sa deborda de iubire față de neamul omenesc, El nu a putut fi indulgent față de păcatele lor. Viața Lui de suferință, umilirea la care a fost supus de către un neam viclean, arată urmașilor Săi că principiul nu poate fi sacrificat. Poporul credincios al lui Dumnezeu trebuie să continue să vegheze pentru ca nu cumva, în dorința lor de a evita neînțelegerile, să sacrifice adevărul și să dezonoreze astfel pe Dumnezeul adevărului. Pacea este prea scump plătită dacă se procură fie și prin cea mai mică concesie făcută agenților lui Satana. Cea mai mică renunțare la principiu ne prinde în cursa vrăjmașului.
Pavel scrie către Romani: „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” Însă există un punct dincolo de care sunt imposibil de menținut unitatea și armonia fără a sacrifica principiul. Despărțirea devine atunci o datorie absolută. Legile statelor trebuie respectate în măsura în care ele nu vin în conflict cu legile lui Dumnezeu. Însă când acestea intră în conflict, fiecare adevărat urmaș al lui Hristos va spune, așa cum a spus Petru când i s-a poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” – Signs of the Times, 8 noiembrie 1899