Biruința lui Dumnezeu

Devoțional de seară

Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi mântui.” (Judecătorii 7:7)

Urmărește versiunea video aici.

După înfrângerea madianiților, pretutindeni s-a răspândit rapid vestea că Dumnezeul lui Israel a luptat din nou pentru poporul Său. Nu există cuvinte care să poată descrie teroarea națiunilor din jur când au aflat de mijloacele simple care au triumfat asupra puterii și iscusinței unui neam curajos și războinic.

Pe oriunde s-a răspândit vestea aceasta, toți erau convinși că biruința trebuie atribuită numai lui Dumnezeu. În felul acesta, numele Domnului a fost proslăvit, credința lui Israel s-a întărit, iar vrăjmașii lor au fost rușinați și s-au aflat în încurcătură.

Nu este sigur pentru poporul lui Dumnezeu să adopte precepte și practici ale celor necredincioși. Principiile divine și modalitățile de lucru sunt foarte diferite de cele ale lumii. Istoria națiunilor lumii nu cuprinde biruințe care să fie asemenea cuceririi Ierihonului sau înfrângerii madianiților. Niciun general al armatelor păgâne nu a condus vreodată vreo luptă așa cum au făcut-o Iosua și Ghedeon. Aceste biruințe ne învață marea lecție că singurul temei sigur pentru succes îl constituie ajutorul lui Dumnezeu ce conlucrează cu efortul omului. Cei ce se încred în propria lor înțelepciune și în capacitatea proprie vor fi cu siguranță dezamăgiți. Singura cale sigură de urmat în toate planurile și țintele vieții o constituie perseverența în simplitatea credinței. Încrederea umilă în Dumnezeu și supunerea cu credincioșie față de voia Sa sunt la fel de importante pentru creștinii ce sunt implicați într-o luptă spirituală așa cum au fost și pentru Ghedeon și tovarășii săi curajoși, care au dus bătăliile Domnului.

Poruncile lui Dumnezeu trebuie respectate întotdeauna, indiferent ce spune lumea. Această lecție nu trebuie trecută cu vederea de cei ce ocupă poziții de răspundere între semenii lor. Toți trebuie să beneficieze de privilegiile religioase pe care le au și să ceară zilnic lui Dumnezeu să le descopere voia Sa. Viața și cuvintele Domnului Hristos trebuie studiate cu sârguință, iar sfaturile Sale trebuie urmate cu bucurie. Cei care se îmbracă în felul acesta cu armura neprihănirii nu au de ce să se teamă de vrăjmașii Domnului. Ei pot fi siguri de prezența și protecția Căpitanului oștirii Domnului. (…)

Domnul dorește să dea poporului Său o experiență prețioasă… El vrea să-i învețe să-și supună judecata și voința pe deplin Lui. Atunci ei vor vedea și vor ști că prin ei înșiși nu pot face nimic; că Dumnezeu reprezintă totul în toate. – Signs of the Times, 21 iulie 1881

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit