Blândețea, o roadă a Duhului

Devoțional zilnic

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. (Matei 5:5)

Cei care L-au căutat în umilință pe Dumnezeu pentru mângâiere și pace în mijlocul încercărilor au parte de blândețea lui Hristos. Cei care au învățat de la Acela care este blând și smerit cu inima dovedesc simpatie și manifestă bunătate față de cei care au nevoie de consolare, căci ei pot mângâia pe alții deoarece ei înșiși au fost mângâiați de Dumnezeu.

Blândețea este o roadă a Duhului și o dovadă că suntem mlădițe ale viului Dumnezeu. Prezența blândeții este o dovadă de necontestat a faptului că suntem mlădițe ale adevăratei Vițe și aducem multă roadă. Este o dovadă că, prin credință, Îl privim pe Rege în frumusețea-I inegalabilă și devenim schimbați după asemănarea Lui. Acolo unde există blândețe, înclinațiile naturale se află sub controlul Duhului Sfânt. Blândețea nu are nimic de-a face cu lașitatea. Ea reprezintă spiritul pe care Domnul Hristos l-a manifestat atunci când a suferit jigniri, când a suportat insulte și abuzuri. A fi blând nu înseamnă a renunța la drepturile noastre, ci înseamnă a dovedi stăpânire de sine atunci când suntem provocați să ne mâniem sau să ne răzbunăm. Blândețea nu va îngădui patimii să se manifeste.

Când a fost acuzat de preoți și farisei, Domnul Hristos Și-a păstrat stăpânirea de Sine, însă în mod hotărât a luat o poziție care dovedea că acuzațiile lor erau neîntemeiate. El le-a spus: „Care dintre voi mă convinge de păcat?” El știa că poziția Lui era dreaptă. Când Pavel și Sila au fost bătuți și aruncați în temniță fără să fie judecați și fără să fi fost pronunțată o sentință împotriva lor, ei nu au renunțat la dreptul lor de a fi tratați ca cetățeni onești.

În toate timpurile și în toate locurile, creștinii ar trebui să fie ceea ce Domnul dorește ca ei să fie – liberi în Isus Hristos. Datoria îndeplinită în spiritul lui Hristos va fi îndeplinită cu o chibzuință sfințită. Când avem o legătură vie cu Dumnezeu, noi vom fi ca și cum am fi călăuziți de o lumină din ceruri. Cei care s-au pocăit de păcatele lor, care și-au predat sufletele lor trudite și împovărate lui Hristos, care au luat jugul Său și au devenit colaboratori ai Săi, vor deveni părtași ai lui Hristos în suferințele Sale, dar și părtași ai naturii Sale divine.

Domnul Isus este modelul nostru și noi primim de la El putere și har pentru a umbla în umilință și smerenie înaintea lui Dumnezeu. – Signs of the Times, 22 august 1895

Leave a CommentSubmit