Bogatul prosper – materialism dement

Devoțional zilnic

…Şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” Luca 12:19

Bogatul prosper din această parabolă nu ştia prea bine cum se înmulţeşte rodul câmpului, al viţei şi al cirezilor sale. El era destul de departe de osteneala muncilor grele ale pământurilor sale. Era inconştient de transpiraţia slugilor care lucrau ogoarele. El nu se simţea dependent şi îndatorat faţă de credincioşia şi hărnicia oamenilor care ţineau toate lucrurile în ordine. Respectul lui pentru ei şi pentru munca lor era departe de a fi ceea ce trebuia.

Acest bogat suferea şi de o confuzie cumplită în ceea ce priveşte rolul său în propriul sistem economic. El credea că, în timp ce alţii au datoria să muncească, partea lui era să huzurească şi să consume. După părerea lui, munca altora nu ar avea sens şi finalitate dacă bunurile obţinute nu ar fi fost destinate consumului său depravat şi egoist. În afară de propria persoană şi cei ai casei sale, el nu mai vedea şi pe alţii care să poată beneficia de averile sale.

Dar cea mai grea confuzie era în legătură cu proprietatea reală a bunurilor sale mobile şi imobile. El se comporta ca un stăpân absolut al posesiunilor sale. Nu putea să vadă şi să recunoască suveranitatea lui Dumnezeu asupra bunurilor pe care el le deţinea în folosinţă exclusivă.

Prin urmare el nu se sinchisea să-I mulţumească şi să-L recunoască drept Posesor ultim al tuturor lucrurilor. Trăind în afara preocupărilor spirituale, bogatul prosper ducea o viaţă de confuzie sufletească şi morală. El confunda saţietatea pântecelui plin de bunătăţi cu starea de bine sufletesc. El elogia satisfacerea poftelor primare ca fiind cea mai înaltă formă a progresului.

Succesul la un pas de tine:

Confuzia bogatului prosper a străbătut peste veacuri şi continuă să aducă şi astăzi înstrăinare. Succes în a-L identifica pe Dumnezeu ca Dăruitor şi Susţinător a toate!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit