Bucură-te în Domnul!

Devoțional zilnic 6 februarie 2020

Domnul să-ţi fie desfătarea. Psalmii 37:4

Stăteam lângă fereastra de la bucătărie, spălând vasele. Câinele nostru labrador retriever, Husky, părea că mă zărise prin perdelele uşoare din bucătărie. Îl puteam vedea cum îşi concentrează privirea, probabil încercând să obţină o imagine mai bună. Am dat perdeaua la o parte, aşa încât să ne putem observa reciproc mai bine.

Imediat ce m-a putut vedea clar a început să dea din coadă cu mare entuziasm. Am tras perdeaua la loc, iar coada lui s-a oprit instant din fluturat, dar Husky continua să „privească intenţionat”, vorba fetiţei mele de cinci ani. Am dat la o parte perdeaua din nou, ceea ce a generat aceeaşi reacţie din partea lui Husky, dând din coadă ca mai devreme. Am repetat acest experiment de câteva ori şi m-am distrat observând cum de fiecare dată primesc aceeaşi reacţie – acelaşi răspuns atât de consecvent şi de predictibil! M-a pus pe gânduri…

Eu cum le răspund copiilor mei? Le arăt că mă bucur de ei, indiferent de situaţie? Rămân mereu încântată de ei, îi iubesc eu în permanenţă, indiferent de comportamentul lor? Mă opresc eu vreodată din lucru ca să îi privesc şi să îi ascult, arătându-le cât de mult sunt interesată de ei? Hmmm… Cum îi răspund eu lui Isus? Sunt fericită să fiu în prezenţa Sa? I-am spus vreodată că sunt fericită că este cu mine în orice moment? îl observ? Sau este pe undeva o perdea, sau altceva în viaţa mea, care uneori mă împiedică să văd chipul Său? Este cumva faptul că sunt mereu ocupată? Sau sunt interesele mele egoiste? Preocupările mele? Hmmm… Care este răspunsul lui Isus la problema mea? Cum Se simte El când mă aflu în prezenţa Lui? „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, (…) Se va bucura de tine cu mare bucurie, Va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Ţefania 3:17)

Dragă Isuse, sunt atâtea lecţii pe care Tu ai dori să mi le oferi! Ce veste minunată e aceasta că Dumnezeul universului Se bucură de prezenţa mea şi chiar cântă acest lucru! Doamne, ajută-mă să mă concentrez asupra persoanei Tale cu multă atenţie, iar dragostea, bucuria şi pacea care provin din aceste experienţe să îmi apropie copiii de Tine! 


Belinda Solomon

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro