Bucurați-vă de bogatele comori ale harului!

Devoțional zilnice

Apoi să te bucuri, cu levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale. (Deuteronomul 26:11)

Mulţumiri şi laude trebuie aduse lui Dumnezeu pentru binecuvântările materiale şi pentru orice ajutor pe care îl revarsă asupra noastră. Dumnezeu vrea ca fiecare familie pe care El o pregăteşte să locuiască în locaşurile veşnice de sus să-l dea slavă pentru comorile bogate ale harului Său. Dacă în cămin copiii ar fi educaţi şi instruiţi să îi fie recunoscători Dătătorului tuturor lucrurilor bune, atunci am vedea un element al harului ceresc manifestându-se în familiile noastre. Bucuria s-ar vedea în viaţa de familie şi, venind din astfel de familii, tinerii ar aduce cu ei un spirit de respect şi reverenţă în sălile de clasă şi în biserică. În sanctuar, acolo unde Dumnezeu Se întâlneşte cu poporul Său, s-ar manifesta grijă, respect pentru toate orânduirile închinării Sale şi s-ar aduce laude şi mulţumire pentru toate darurile providenţei Sale. (…)

Fiecare binecuvântare materială ar fi primită atunci cu mulţumire şi fiecare binecuvântare spirituală ar deveni de două ori mai preţioasă, pentru că percepţia fiecărui membru al familiei a fost sfinţită prin Cuvântul adevărului. Domnul Isus Hristos este foarte aproape de cei ce apreciază în acest fel darurile Sale pline de îndurare, care ştiu că toate lucrurile lor bune vin de la Dumnezeul nostru binevoitor, plin de iubire şi de grijă, care îl recunosc drept marele Izvor al oricărei mângâieri, Izvorul nesecat al harului. (Manuscript 67,1907)

Dacă ne-am exprima mai mult credinţa, dacă ne-am bucura mai mult de binecuvântările pe care ştim că le avem – mila cea mare şi iubirea lui Dumnezeu – atunci am avea mai multă credinţă şi bucurie. Nicio limbă nu poate exprima, nicio minte mărginită nu îşi poate imagina binecuvântările ce decurg din aprecierea bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu. Chiar aici, pe pământ, putem avea o bucurie asemenea unei fântâni ce nu seacă niciodată pentru că este alimentată de izvoare ce curg de la tronul lui Dumnezeu. (Review and Herald, 2 iunie 1910)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit