De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci și tuturor celor vor fi iubit venirea Lui. (2 Timotei 4:8)
În timp ce stăteau în jurul mesei pentru Cină, Domnul Hristos a rostit cuvinte de mare interes pentru ucenicii Săi. El avea să treacă în curând prin scene ce aveau să constituie pentru ei cel mai sever test. El a văzut cu claritate nu numai propria Sa umilire și suferință, dar și efectul pe care acestea aveau să-l aibă asupra ucenicilor. Nu a vrut să-i lase în negură în privința lucrării Sale viitoare… El știa că în timpul încercării lor aveau să fie asaltați de vrăjmașul, căci viclenia lui Satana are cel mai mare succes atunci când este îndreptată asupra celor care sunt descurajați din cauza dificultăților prin care trec. (…)
În timpul acestor ultime ore îndurerate, Domnul Hristos a spus ucenicilor că, în noaptea judecării Sale, toți aveau să sufere batjocură din cauza Lui, iar El va rămâne singur. Le-a mai spus că, după moartea Sa, vor fi întristați pentru puțină vreme, dar că întristarea lor se va transforma în bucurie. Le-a spus, de asemenea, că va veni timpul când vor fi scoși din sinagogi, iar aceia care aveau să-i ucidă vor considera că fac un serviciu lui Dumnezeu. Le-a spus clar de ce le împărtășea aceste lucruri câtă vreme era încă împreună cu ei – pentru ca atunci când cuvintele Sale se vor împlini, să-și aducă aminte că le-a spus înainte ca ele să se întâmple, și astfel să fie întăriți să creadă în El ca Mântuitor al lor. (…)
Cuvintele spuse de Hristos i-a întristat și i-a uimit pe ucenici. Însă ele au fost urmate de asigurarea mângâietoare: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.”
Aceste cuvinte de mângâiere nu au fost rostite doar pentru ucenici, ci și pentru noi. În ultimele scene ale istoriei acestui pământ, războiul va face ravagii. Vor fi molime, ciumă și foamete. Apele din adânc vor rupe stăvilarele. Proprietățile și viața vor fi distruse de foc și ape. Trebuie să ne pregătim pentru locașurile pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc. Există refugiu din lupta de pe pământ. Unde? „Ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” Cerul este acolo unde este Domnul Hristos. Cerul nu ar fi cer pentru aceia care Îl iubesc pe Hristos dacă El n-ar fi acolo. – Review and Herald, 19 octombrie 1897