Bucuria părtășiei

Devoțional zilnice

Stăruiţi in dragostea frăţească. – Evrei 13:1

Concediul meu din anul 2014 a devenit o experienţă a bucuriei părtăşiei – vacanţa mea mult aşteptată împreună cu surorile mele.

Fuseserăm despărţite destul de multă vreme. În ultimii ani, ori de câte ori aveam concediu, nu ne puteam întâlni din cauza programului nostru aglomerat. Pe 3 mai 2014, în sfârşit am avut ocazia să ne reunim, mulţumită nepoatei noastre, Annie, care a aranjat totul. Ea a reuşit să ne cumpere biletele de vapor şi de avion online, cu mult înainte de data la care aveam să ne întâlnim. Deşi nu mai erau multe locuri la aceste mijloace de transport, ea a reuşit să ne găsească locuri.

Lăudat să fie Domnul că totul a fost bine cu cazarea şi cu pregătirile în vederea vizitării prietenilor şi rudelor noastre. Ne-am întâlnit colegii de clasă, prietenii şi, lucrul cel mai important, toţi fraţii şi surorile, nepoţii şi nepoatele, unchii şi mătu-şile. Am vizitat bisericile şi şcolile din oraşul natal, nerăbdătoare să văd înaintarea lucrării lui Dumnezeu.

Ne-am bucurat să vedem şi să aflăm cum a înaintat lucrarea lui Dumnezeu. Timpul frumos pe care l-am petrecut vizitându-i pe membrii bisericii a fost o bucurie extraordinară pentru mine. Împreună am mâncat, ne-am închinat, ne-am încurajat unii pe alţii şi am vorbit despre progresul pe care l-a făcut biserica pe care o frecventam de obicei (Pe 21 decembrie 1961, eu împreună cu două surori de-ale mele am fost botezate în aceeaşi biserică din Gabawan, Filipine.). Am fost cincizeci în acel Sabat după-amiază. A fost o bucurie pentru mine să văd multe feţe cunoscute în biserică. Deşi unii lipseau, copiii lor continuau să-I slujească lui Dumnezeu în locul lor. Cu toţii aşteptăm cu nerăbdare învierea lor la revenirea lui Isus.

Abia aştept un alt concediu şi o altă ocazie de părtăşie ca aceasta. Nu nepoata mea, ci Dumnezeu a aranjat acea întâlnire – transportul, cazarea şi itinerariul. Ştiu că întâlnirea viitoare va fi un moment de nespusă bucurie. Ne vom revedea cu cei dragi în ceruri pentru a petrece o veşnicie în bucuria părtăşiei, o părtăşie mult mai profundă decât orice am trăit pe acest pământ. Vom vedea că sacrificiile noastre financiare şi personale pentru lucrarea lui Dumnezeu au avut ca rezultat câştigarea a mult mai multe suflete pentru împărăţie.

Să continuăm să ne bucurăm de părtăşia unul cu celălalt în slujire, până la revenirea Sa.

Evelyn G. Pelayo

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit