Bujorica și Plăvan

Devoțional zilnice

Bujorica și Plăvan nu au mai ieșit de mult timp din grajd. Bujorica era o vacă cuminte care se bucura de mare apreciere din partea casei. Plăvan era boul de tracțiune pe care cădeau treburile grele. El trăgea lemne târâș din pădure, mergea cu carul după fân, bucate și alte transporturi ce trebuiau făcute pentru gospodărie. Era un moment în care trebuiau să fie înjugați amândoi – atunci când se făceau arăturile de primăvară și se pregătea terenul pentru semănături.
Iarna fu lungă. Lui Plăvan si Bujoarei le era dor să iasă afară, să pască, să fugă, să mai vadă împrejurimile, să se miște…. În sfârșit a venit primăvara și într-o zi cu un soare căldicel au ieșit afară, zburdând cu mare bucurie și scărpinându-se de prunii din grădină. Așa se întâmplă că într-o zi, dis-de-dimineață, primiră mâncare bună și multă, după care fură înjugați amândoi. Începuse timpul arăturilor. Pământul era lung, holda era lată iar bietelor vite li se părea că nu se mai termină niciodată cu aratul.

Bujorica începu să-l îndemne pe Plăvan cu tot felul de încurajări bovine: „Hai! Hai! Hai mai repede! Prea lent înaintăm! Hai mai repede! Să înaintăm odată, că după ce terminăm ne lasă să mergem la iarbă verde, să zburdăm, să paștem și să ne scărpinăm de pomi!”

Plăvan, mai bătrân și trecut prin viață și jug, mergea în ritmul lui parcă neauzind îndemnurile vacii. Până la urmă, cu voce gravă spuse:” Nu te grăbi, Bujorico, pentru că dacă terminăm la plug, ne pune la grapă!”

Așa se și întâmplă! Si uite-așa, învăță și Bujorica să le facă pe toate „așa”: întins și cu răbdare.

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui” Eclesiastul 3:1

Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit