Bun venit acasă!

Devoțional femei

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Proverbele 22:6

Nu te-am văzut de când mergeam împreună la Școala de Sabat, la grupa de primară!

Cine era femeia asta care tocmai i se adresase soțului meu? Studiul Școlii de Sabat se încheiase și ea era tocmai în fața noastră. Eram musafiri și nu știam cine e. Soțul meu a trebuit să o întrebe cum o cheamă.

– Eu sunt Gwen.

Trecuseră aproape 60 de ani de când nu o mai văzuse. Ea plecase la o școală cu internat, unde întâlnise un băiat, care era dintr-o familie de fermieri, s-a căsătorit cu el și au avut doi băieți. După aceea i s-a pierdut urma.

– Am început să vin la biserică acum patru luni și sper să mă botez în această tabără, ne-a zîs ea.

– Fratele tău și sora ta știu că te botezi? Am întrebat-o eu.

Sora ei știa, dar de fratele ei nu era sigură că știa. Sora ei rămăsese în biserică, dar fratele ei, nu. În urmă cu zece ani, și el se simțise atras înapoi la Dumnezeu și se botezase. Rătăcise în pustia lumii pentru cel puțin 25 de ani.

Acum vine la biserică în fiecare Sabat și ne ajută ca diacon. Din când în când, cântă. Mama lor era încă în viață când s-a întors el, dar nu a știut că într-o zi mezina ei va răspunde și ea la chemarea Duhului Sfânt. Ce surpriză va avea în cer, într-o zi, să o vadă pe fiica ei!

După două săptămâni, în timpul unei mici întâlniri de tabără într-o zonă rurală, iat-o pe Gwen bucurându-se din nou de părtășia cu credincioșii adventiști. La cină, am stat împreună și, într-o doară, i-am spus:

– Bine ai venit acasă!

Ulterior, am aflat că i-a picat tare bine când i-am spus aceste cuvinte. La scurt timp, s-a organizat întâlnirea de tabără a întregii noastre conferințe și, la botez, Gwen s-a reconsacrat Domnului. Fratele ei a cântat imnul care îi atinsese inima și o adusese înapoi.

Copiii rătăcitori ai lui Isus se întorc, așa cum a promis El că se va întâmpla. Recent, într-o vizită făcută unor prieteni, aceștia ne-au spus încântați că fiica lor venea la biserică de cinci sabaturi. E nevoie de mult curaj să mergi într-o biserică în care nu cunoști pe nimeni. Să fim pregătite să îi întâmpinăm pe acești oameni cu un bun venit călduros și poate chiar să stăm alături de ei.

Vera Wiebe

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit