Bunul samaritean și iudeul: după pildă

Devoțional zilnice

Dar un samaritean care era în călătorie a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. – Luca 10:33,34

Te-ai gândit vreodată ce s-a întâmplat în povestea despre bunul samaritean – după pildă? Te-ai întrebat vreodată cam cum i-au schimbat viaţa celui rănit altruismul şi bunătatea samariteanului? Dacă cel rănit nu ar fi fost schimbat prin har, atunci cu siguranţă că s-ar fi întors ruşinat data următoare când s-ar fi întâlnit în public cu samariteanul. Nu din cauză că nu ar fi apreciat ceea ce a făcut samariteanul pentru el, ci pentru că era prea plin de mândria vieţii pentru a risca să îşi piardă imaginea, lucru pe care l-ar fi determinat această recunoaştere publică.

Mi-am dat seama că este posibil să fii atins de har, dar să nu fii schimbat de el. Iudeul rănit a fost atins, literalmente, de grija care se revărsa din inima bunului samaritean. Dar iudeul nu a trebuit să îşi sacrifice mândria pentru a primi îngrijire. Aceasta i-a fost oferită gratuit, el fiind prea rănit pentru a o accepta sau respinge. Totuşi, după ce şi-a revenit, iudeul a fost capabil să aleagă cum să răspundă la bunătatea samariteanului. Dacă această inimă nu a fost schimbată prin har, şansele sunt mari ca el să nu fi fost recunoscător faţă de binefăcătorul lui — cel puţin nu public.

Chiar îmi imaginez că, în timp, inima iudeului a fost împietrită de mândrie şi a ajuns să creadă că, într-un fel, incidentul chiar i-a făcut samariteanului un favor, permiţându-i să ajute un ales al lui Dumnezeu. Poate el a gândit raţional întregul incident şi nu a mai avut niciun simţământ de obligaţie faţă de cel care îşi riscase viaţa pentru a-l salva pe cel care îl dispreţuia.

Crezi că tu nu te-ai putea face niciodată vinovat de aşa ceva? Priveşte mai atent în interior şi poate îţi vei schimba părerea. Mândria vieţii se ascunde în noi toţi şi, respingând minunea harului, la un moment dat, aceasta ne poate folosi pentru a ne face să ne întoarcem cuprinşi de ruşine, poate chiar să ne ascundem de cineva care ne-a ajutat să devenimceea ce suntem astăzi. Şi asta deoarece fiind beneficiarii harului nu înseamnă automat că suntem schimbaţi. Trebuie să alegi să fii schimbat. Data viitoare când îţi dai seama că îţi este ruşine de cineva, aminteşte-ţi de povestea care a urmat pildei bunului samaritean: iudeul recuperat şi samariteanul respins.

Rachel Williams-Smith

Leave a CommentSubmit