Butonul de panică

Devoțional zilnic 14 noiembrie 2019

Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Filipeni 4:6-7

„Înainte de a împlini 20 de ani, m-am oferit ca „ghid” pentru un grup de tineri neobişnuiţi cu muntele, care voiau să urce pe Ceahlău. Unii nu aveau încălţăminte adecvată, alţii nu aveau ţinuta potrivită pentru munte şi destui nu aveau muşchii necesari pentru propulsie. Aşa că socoteala făcută acasă nu s-a potrivit cu realitatea de pe munte.

Deşi am plecat de dimineaţă, cu chiu cu vai am reuşit să urcăm până sus, pe traseul „Lutul Roşu”. După o pauză şi o gustărică, am decis să coborâm prin „Poiana Maicilor”. Datorită multelor neajunsuri, am început coborârea foarte târziu. Era deja spre seară. Pe deasupra, un nor a înconjurat masivul şi ne-am trezit în ceaţă. Majoritatea era speriată şi îngrijorată. Deşi cunoşteam traseul, m-am simţit influenţat de teama lor. Ca să se liniştească şi ei, dar şi eu, am propus să ne rugăm… Fără să ne rătăcim, spre miezul nopţii, am ajuns la cabana Izvorul Muntelui.

Ai avut momente când te-ai îngrijorat? M-aş mira să ştiu că nu ai trecut prin aşa ceva. Data viitoare când eşti cuprins de panică, ai sigur acces la butonul special: rugăciunea. Dar, oare n-ar fi bine ca să apeşi acest buton acum, înainte de a te îngrijora şi de a intra în panică?”

Viorel Dascălu, pastor Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro