Ca o umbră

Devoțional de seară

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său. – Psalmii 23:2,3

Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine. – Neemia 2:18

Eu şi soţul meu ne plimbam prin mail, ţinându-ne de mână, când o doamnă ne-a oprit şi a făcut observaţii despre cât de frumos era să vadă un cuplu în vârstă ţinându-se de mână. Aceasta mi-a trezit amintiri din copilăria mea. Fratele meu cel mai mare mă ţinea de mână oriunde mergeam. Ori de câte ori o luam înaintea lui, mă trăgea înapoi.

Ori de câte ori rămâneam în urmă, el mă trăgea în faţă.

Ori de câte ori voiam să plec de lângă el, mă trăgea mai aproape. Oriunde mergea fratele meu, mergeam şi eu. Eram umbra fratelui meu.

Vreau să fiu umbra lui Isus. Vreau ca El să-mi ia mâna pentru că El vrea să merg lângă El.

Când o iau înainte, El mă trage uşor înapoi.

Ori de câte ori mă rătăcesc, El mă trage aproape. Când întârzii sau nu doresc să-L urmez, El mă împinge înainte.

Slujim într-adevăr unui Dumnezeu mare!

Problemele apar ori de câte ori decid să las mâna Sa şi să încerc să merg înainte de una singură. Ca un părinte iubitor, El veghează asupra mea.
Când mă pierd, El întotdeauna este acolo pentru a-mi oferi mâna Sa. Trebuie să iau în mod voit mâna Sa. El nu mă va forţa.

Gândul că Isus îmi ia mâna să mă călăuzească îmi aduce în minte o cântare veche, dar bine cunoscută: „Domnul meu scump, ia mâna mea, condu-mă, ajută-mă să rezist; sunt obosit, sunt slab, sunt epuizat; prin furtună, prin noapte, călăuzeşte-mă în lumină: ia mâna mea, scumpul meu Domn, condu-mă acasă.” (Thomas A. Dorsey, „Precios Lord, Take My Hand”, 1932)

Dumnezeu îţi oferă astăzi mâna Sa plină de dragoste.

O vei lua? Vei fi umbra Sa?


Ruth Cantrell

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit