Ca zorile dimineții

Devoțional zilnice 25 noiembrie 2018

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii. (Osea 6:3)

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Nu trebuie permis ca tot ce am făcut până acum să reprezinte finalul lucrării noastre. Conducătorul mântuirii noastre spune: „Înaintaţi! Vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra!” Noi trebuie să creştem mereu în eficienţă. Viaţa noastră trebuie să fie întotdeauna sub puterea lui Hristos.

Rugăciunea este un mijloc rânduit de Cer pentru a atinge succesul. Apelurile, cererile, rugăminţile dintre om şi om mişcă fiinţele umane şi face parte din modul de gestionare a problemelor naţiunilor. Dar rugăciunea mişcă cerul. Numai puterea care vine ca răspuns la rugăciune îi va face pe oameni înţelepţi în înţelepciunea cerului şi îi va face în stare să acţioneze în unire cu Duhul, legaţi fiind prin legăturile păcii. Rugăciunea, credinţa, încrederea în Dumnezeu aduc o putere divină care aşază calculele umane la valoarea lor reală, şi anume nicio valoare.

În toate timpurile, Dumnezeu le-a dat fiinţelor umane descoperiri divine, pentru ca astfel El să-Şi poată aduce la îndeplinire planul, acela de a desfăşura învăţătura harului în mod progresiv în minţile omeneşti. Modul Său de a răspândi adevărul este ilustrat prin cuvintele: „EI se iveşte ca zorile dimineţii.” Acela care se aşază acolo unde Dumnezeu îl poate lumina înaintează de la obscuritatea parţială a zorilor la deplina strălucire de la amiază. (…) După cum soarele merge înainte în îndeplinirea misiunii lui de milă şi iubire, după cum razele aurii ale zilei inundă bolta cerului şi dă frumuseţe pădurilor şi munţilor, trezind lumea prin împrăştierea întunericului nopţii, tot astfel urmaşii lui Hristos trebuie să meargă înainte, în misiunea iubirii ce o au. (Australian Conference Union Record, 1 noiembrie 1904)

Este de datoria fiecărui tânăr să se aşeze în mod hotărât şi fără rezerve de partea lui Hristos, ca să poată creşte până la statura plinătăţii lui Isus Hristos. El va fi apoi scris ca om în cartea lui Dumnezeu şi va fi om nu numai după aprecierea oamenilor, ci şi înaintea lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 26 aprilie 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro