„Căci faptele lor îi urmează”

Devoțional zilnice 28 iulie 2018

Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează! – Apocalipsa 14:13

Pe podeaua Bisericii St. Thomas din Peipzig, Germania, se poate vedea o plăcuţă din bronz cu inscripţia „Johann Sebastian Bach”, desemnând locul în care a fost îngropat. Doar un nume, dar care vorbeşte de la sine, evocând amintiri ale acelui mare compozitor şi ale uimitoarei lui moşteniri muzicale lăsate omenirii.

Remarcabil, în 28 iulie au decedat două persoane influente reprezentative pentru muzica barocă. Primul a fost compozitorul italian şi virtuozul violonist Antonio Vivaldi (1678–1741), care a murit în Viena, Austria, pe 28 iulie 1741. El a compus aproximativ 500 de concerte, inclusiv Ano-timpurile pentru vioară şi orchestră de cameră. Al doilea a fost compozitorul şi muzicianul german Johann Sebastian Bach (1685–1750), care a murit în Leipzig, Germania, pe 28 iulie 1750. Specialiştii spun că astăzi sunt disponibile 1 128 de piese muzicale compuse de Bach şi multe altele au fost pierdute. Vă puteţi imagina oameni au interpretat și câţi s-au bucurat de operele celor doi compozitori? Ei au murit în urmă cu mult timp, dar „faptele lor îi urmează”.

Poate nu vei deveni la fel de faimos ca Vivaldi şi Bach, dar influenţa ta este mult mai importantă decât poate îţi dai seama. Meditează la următoarea afirmaţie: „Cât de puţin cunoaşteţi efectul pe care-l au faptele voastre asupra istoriei vieţii altora! V-aţi putea gândi că ceea ce faceţi sau spuneţi nu are consecinţe notabile, când, de fapt, cele mai importante rezultate pentru bine sau rău sunt consecinţele cuvintelor şi acţiunilor noastre. Cuvintele şi acţiunile considerate atât de mici şi neînsemnate sunt verigi în lanţul cel lung al evenimentelor vieţii omeneşti” (Mărturii pentru biserică, vol. 3, p. 542). Dumnezeu ţine seama de „influenţa exercitată pentru bine sau pentru rău,” dar şi de „rezultatele sale îndepărtate” (Tragedia veacurilor, p. 482).

Dacă numele tău ar fi inscripţionat pe o plăcuţă de bronz ca cea pe care am văzut-o în Biserica St. Thomas, ce anume şi-ar aminti oamenii despre tine? Ce moştenire laşi în viaţă? Oricare ar fi nivelul nostru de influenţă, cu toţii suntem chemaţi să exercităm o influenţă salvatoare asupra celor din jurul nostru. Sper ca toţi cei care vor călca pe urmele noastre să fie conduşi spre împărăţia veşnică!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro