Căderea stelelor

Devoțional zilnice 13 noiembrie 2018

Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. – Matei 24:29

Poate că niciun alt fenomen ceresc nu a atras mai multă frământare și frică precum faimoasa furtună de meteoriţi Leonid din 13 noiembrie 1833. Văzut în toată America de Nord, acest fenomen a fost cauzat de trecerea Pământului prin traiectoria orbitală a cometei Tempel-Tuttle. Mici ploi de meteoriţi pot fi observate în fiecare an în noiembrie, dar furtuni de meteoriţi mai intense se petrec de obicei la fiecare 33 de ani. Dar niciuna din cele înregistrate până acum nu a întrecut-o în intensitate și însemnătate pe cea din 1833, care se spune că a produs mai mult de 100 000 de meteoriţi pe oră.

Friedrick Douglass a afirmat: „Am fost martor la acel splendid spectacol și a fost copleșitor. Cerul părea umplut cu mesageri luminoși care coborau din cer. Era către revărsatul zorilor când am văzut această scenă sublimă. Nu mi-a fost străină presupunerea, în acel moment, că s-ar putea să fie vestitorii venirii Fiului omului; iar în starea mea sufletească de atunci eram pregătit să-l recunosc ca prietenul și eliberatorul meu. Am citit că «stelele vor cădea din cer», și ele cădeau acum.”

Cu doi ani înainte, pe coasta Statelor Unite, William Miller începea să predice despre venirea lui Hristos și despre sfârșitul lumii în jurul anului 1843. Furtuna de meteoriţi din 1833 a apărut pe neașteptate, luminând pe timpul nopţii întreg cerul în exact aceeaşi regiune, convingându-i pe mulţi că ziua judecăţii era aproape. Deși Hristos nu S-a întors așa de repede precum credea Miller, furtuna de meteoriţi din 1833 rămâne ca un punct de referinţă în interpretarea profetică. (Apocalipsa 6:13).

Unii oameni pun sub semnul întrebării semnificaţia profetică a „semnelor” care au o cauză naturală și o explicaţie știinţifică. Dintr-o perspectivă umană, marele cutremur de la Lisabona din 1755 a fost doar o altă cutremurare și vibrare a crustei Pământului din cauza mișcării plăcilor tectonice. În acelaşi fel, furtuna de meteoriţi din 1833 a fost pur şi simplu cauzată de trecerea Pământului prin traiectoria cometei Tempel-Tuttle. Dar din perspectivă biblică, evenimentele naturale pot fi folosite de Dumnezeu pentru a trezi oamenii și ca vestitori ai intervenţiei Sale în istoria umană. Indiferent de cauzele lor, să-i dăm voie Bibliei să interpreteze însemnătatea acelor semne.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro