Cadoul

Devoțional zilnice

Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El. – 1 loan 3:23

„Nu deschide până la ziua ta”, scria pe un bileţel lipit de cadou. Era dimineaţa aniversării zilei mele de naştere şi m-am gândit că acesta va fi primul cadou pe care îl voi deschide. S-a dovedit a fi o cană dedicată iubitorilor de muzică. Era decorată cu instrumente muzicale, cu un pian, pătrimi, optimi, triolete, cheia fa şi altele. Pe interior, chiar lângă buză, era un portativ. La fiecare ocazie, prietena mea găseşte întotdeauna lucruri unice şi interesante. Privind acest cadou, mi-au dat lacrimile. Era ultimul cadou pe care îl mai primeam de la această prietenă. Murise cu o zi înainte de ziua mea, după o suferinţă îndelungată.

După ce am fost înştiinţaţi că fusese internată în spital, eu şi soţul meu ne-am hotărât să facem un drum de două ore cu maşina ca să o vizităm. Am fost bine primiţi în salonul ei de către familie. Când mi-a auzit numele, băiatul ei mi-a dat imediat cadoul pe care ea îl pregătise pentru mine. „E pentru dumneavoastră”, mi-a zis el. Mama lui suporta dureri foarte mari, dar tot se gândea la alţii.

Cu 15 ani în urmă, soţul meu îi fusese pastor. Atunci ne-am împrietenit. Acum ea zăcea în pat. La un moment dat, s-a întors spre soţul meu şi l-a întrebat dacă vrea să oficieze înmormântarea ei, iar, pe mine, dacă vreau să cânt la orgă.

De-a lungul anilor – şi în ciuda multiplelor noastre mutări -, prietenia noastră a rămas intactă. Din când în când, eu zburam cu avionul să îmi vizitez băieţii şi se întâmpla să am câte o întârziere de două ore la decolarea avionului. Atunci eu şi prietena mea luam masa împreună. Prea repede se scurgea timpul! Ea mă îmbrăţişa, îmi înmâna o pungă de cadou şi un teanc de buletine ale bisericii. Ţineam legătura şi prin telefon: cine s-a mai căsătorit, cine a născut, cine s-a botezat, cine mai murise. Era o prietenă de încredere.

Acum e la odihnă.

După înmormântare, un prieten comun mi-a spus că găsise în cutia poştală a bisericii o felicitare de la ea. „A iubit necondiţionat pe toată lumea”, a fost descrierea pe care i-a făcut-o el acestei prietene.

Ce amintire frumoasă de lăsat în urmă!

Vera Wiebe

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit