Caiafa

Devoțional zilnice 6 noiembrie 2018

Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” (Ioan 18:14)

Întrucât slujea ca mare-preot, Caiafa chiar a profeţit când a rostit aceste cuvinte, dar niciodată nu a înţeles pe deplin semnificaţia lor. Moartea Mielului lui Dumnezeu avea să aducă foloase, dar nu numai evreilor, ci urma să facă posibilă răscumpărarea întregii omeniri din sclavia păcatului şi a morţii.

La vremea aceea, orice execuţie trebuia aprobată de romani. Ca intermediar între autorităţile romane şi evrei, Caiafa a fost probabil cel care i-a prezentat cazul lui Pilat. Când acesta a încercat să-L elibereze pe Mântuitorul, Caiafa s-a aflat se pare printre preoţii de seamă care au strigat: „Răstigneşte-L, Răstigneşte-L!” (Ioan 19:4:6). Probabil tot Caiafa a aţâţat mulţimile să ceară eliberarea unui criminal în locul Domnului Isus. El s-a aflat şi printre autorităţile de seamă care au spus cu ipocrizie: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!” (Ioan 19:15). Caiafa, marele-preot, este cel care şi-a sfâşiat hainele când Domnul Hristos Şi-a dezvăluit identitatea divină ca Fiul Celui Preaînalt şi tot el este cel care a mituit soldaţii cu feţele transfigurate de spaimă să susţină o minciună.

„Lepădând dovada dumnezeirii lui Isus, preoţii şi conducătorii aceştia se închiseseră singuri într-un întuneric de nepătruns. Ei ajunseseră cu totul sub influenţa lui Satana, care urma să-i împingă cu grabă dincolo de pragul ruinei veşnice. Dar înşelăciunea era de aşa natură, încât erau mulţumiţi de ei înşişi. Se socoteau nişte patrioţi care căutau salvarea naţiunii.” (Hristos, Lumina lumii, p. 541)

Profetul Isaia spune: „Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi!” (Isaia 5:20,21).

Cu cât autoritatea pe care o ai este mai mare, cu atât mai mare este şi responsabilitatea pentru talanţii încredinţaţi.

Gabriel Manafu, misionar, Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro