Căile tainice ale lui Dumnezeu

Devoțional zilnic 23 februarie 2020

Mai marele paharnicilor nu s-a mai gîndit însă la Iosif. L-a uitat. După doi ani, Faraon a visat un vis. Geneza 40:23, 41:1

Interpretarea visului avut de mai-marele paharnicilor a fost întocmai după cum spusese Iosif. După trei zile mai-marele paharnicilor a fost eliberat.

Cât de bucuros trebuie să fi fost mai-marele paharnicilor când a văzut că ușile temniței se deschid iar el își poate relua viața pe care o avusese mai înainte! 

Dar te-ai întrebat vreodată la cât de bucuros trebuie să fi fost Iosif când a văzut că mai-marele paharnicilor a fost eliberat? Cu siguranță că Iosif și-a spus: ”În curând și eu voi ieși din temniță! Sunt sigur că mai-marele paharnicilor îi va spune lui faraon că sunt nevinovat și în sfârșit se va face dreptate. Chiar și Dumnezeu știe că nu sunt vinovat și că întotdeauna L-am slujit cu credincioșie! Nu cred că El va îngădui ca această nedreptate să continue.

Dar, în bucuria lui fără de margini, mai-marele paharnicilor, pur și simplu a uitat complet de Iosif. De parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată. Cât de dezamăgit trebuie să fi fost Iosif când a văzut că zilele treceau una după alta, iar el era tot în temniță.

Ai fost și tu vreodată dezamăgit de cineva? Trebuie să învățăm să nu mai avem așteptări de la oameni. Oamenii, ființe păcătoase și supuse greșelilor, mai devreme sau mai târziu ne vor dezamăgi. Încrederea noastră trebuie pusă doar în Dumnezeu. Rezolvarea perfectă a problemelor noastre vine doar de la El, de la Cel care nu poate greși niciodată.

Dacă mai-marele paharnicilor a uitat de Iosif, Dumnezeu nu a uitat, chiar dacă, în înțelepciunea Lui infinită, El a îngăduit ca Iosif să sufere pentru încă doi ani de zile. Cât de tainic lucrează Dumnezeu! Cât de neînțelese sunt căile Lui! Să nu uităm niciodată că ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! (Romani 8:28).

După doi ani, faraon a avut un prim vis. Dumnezeu conducea evenimentele pe făgașul dorit de El. Eliberarea lui Iosif era aproape. 

Să nu uităm că Dumnezeu este și la cârma vieților noastre. Să ne punem încrederea în El și să nu uităm niciodată că, pentru Dumnezeu, lucrurile imposibile sunt specialitatea Lui!


Gheorghe Julien, Pastor – Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro