Devoțional zilnic

Călătorie cu bucluc

Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. – Geneza 21:17Un tânăr manager de succes și-a cumpărat, ca recompensă pentru realizările sale, o mașină foarte scumpă, un Jaguar negru impecabil. Era tare mândru de noua achiziție și firește, simțea că o merită. Pentru a se obișnui cu ea și pentru că îi făcea plăcere să o conducă, a pornit pe străduțele din vecinătate. Nu vedea însă nimic în jur. Privea încântat la toate aparatele de la bord, se mai uita în oglindă, încerca farurile, ștergătoarele, apăsa tot mai tare pe accelerație pentru ca apoi să-i testeze frânele. Era doar el și Jaguarul lui.

La un moment dat însă, un zgomot neașteptat, o lovitură chiar în portiera din dreapta. Scârțâit de frâne. Se dă jos să vadă ce se întâmplase. Pe trotuar, un băiețel cu lacrimile șiroind pe obraz își scutură mâinile de praful cărămizii pe care o aruncase spre mașină. Mânios și revoltat, șoferul mașinii s-a repezit spre băiețel pentru a-i cere socoteală. Portiera neagră și lucioasă a Jaguarului purta vizibil urmele loviturii primite. Atunci, printre suspine, copilul a spus: „Domnule, vă rog să nu vă supărați pe mine. Nu am știut ce să fac. Am încercat să vă fac semne să opriți, dar nu m-ați văzut. Fratele meu s-a rostogolit chiar în curbă, puțin mai în față, și a alunecat din scaunul cu rotile, iar eu nu pot să îl ridic pentru că sunt mic, iar el este prea greu. Este rănit și plânge și nu știu cum să-l ajut. Iertați-mă, dar altfel nu ați fi oprit și el ar fi fost în pericol.” Tânărul manager a simțit cum i se pune un nod în gât. S-a îndreptat grăbit spre locul unde era căruciorul răsturnat. L-a ridicat pe cel căzut, i-a șters rana cu batista lui și l-a așezat la loc. Apoi a plecat îngândurat, târându-și pașii.

Timpul a trecut peste întâmplarea aceasta, dar tânărul nu a reparat niciodată urmele loviturii din portieră. A vrut să se asigure că niciodată nu avea să mai treacă prin viață așa de repede încât cineva să trebuiască să arunce o cărămidă, ca să-i atragă atenția.

Poate că nu conduci un Jaguar, dar drumul este cu siguranță înaintea ta. Îți doresc să călătorești la pas, astfel încât să ai timp să vezi copacii, casele de pe margine și mai ales, oamenii. Ai grijă să nu fii atât de preocupat de destinație încât să pierzi din vedere frumusețea drumului sau să uiți să-i saluți și să-i ajuți pe cei care călătoresc împreună cu tine.
Andrada Sîngeorzan, Master Ghid – Transilvania de Sud