Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. – Proverbele 26:22
Soţul meu mi-a deschis uşa din dreapta deoarece pe jos era puţină zăpadă şi gheaţă. Apoi, cu atenţie, m-a ajutat să ajung la intrarea pentru angajaţi. I-am mulţumit şi, după un sărut rapid, am intrat în clădire în timp ce el pleca. După ce am ajuns cu liftul la etajul trei, mă întrebam oare ce gândeau oamenii care ne-a văzut: „Oare chiar este atât de neajutorată încât să nu poată coborî singură din maşină?” ar fi putut spune cineva care trecea chiar atunci prin parcare. Altul poate s-a întrebat: „Wow, dar ce s-a întâmplat cu ea? In urmă cu cincisprezece ani mergea la sală si arăta uimitor. Nu si acum!”
Cât de adesea chiar noi nutrim astfel de gânduri în urma a ceea ce am văzut sau ce am crezut că am văzut! Ceva ce trebuie neapărat să spunem cuiva! Cuvintele pe care le rostim — fie că sunt spuse din dragoste sau pentru că bârfim doar de dragul bârfei — pot tăia adânc în inima cuiva. Oare este treaba noastră să bănuim şi să ne adăugăm perspectiva personală despre situaţia altcuiva? Niciunul dintre noi nu cunoaşte adevărata poveste a altcuiva, doar ceea ce vedem, care nu întotdeauna reflectă adevărul! Poate există o mică doză de adevăr. Sau poate nu. Până nu ajungem să cunoaştem o persoană şi să avem o relaţie care creşte de la simpla cunoaştere la prietenie, doar dăm cu presupusul. Cuvintele rostite, fie în faţă sau pe la spate, nu pot fi luate înapoi şi pot avea un efect devastator şi de lungă durată asupra persoanei respective sau a celor dragi.
De multe ori, cuvintele ne ies pe gură ca o glumă, din neştiinţă, sau pentru că vrem cu adevărat să spunem ceva care răneşte. Eu aş vrea să întreb: aşa ar trebui să fie un creştin în conversaţiile sale?
Isus a rostit multe cuvinte cu, către şi despre nenumăraţi oameni — cuvinte de încurajare, cuvinte de apreciere, cuvinte de viaţă! în tot ce a făcut, El a cunoscut care era situaţia şi viaţa acelei persoane şi Şi-a arătat grija în tot ceea ce a rostit public. Chiar şi celor care făcuseră lucruri rele, care, din nefericire, porniseră pe căi greşite, El le-a prezentat o cale mai bună prin cuvintele Lui de încurajare şi speranţă.
Dragii mei, cu dragostea lui Isus — cel mai bun Prieten pe care l-am putea avea vreodată – şi prin exemplul Său, să încercăm să ridicăm pe cineva prin cuvintele noastre. El ne-a arătat calea mai bună!
Iris L. Kitching