Calea pe care să mergem

Devoțional zilnic 23 noiembrie 2019

Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? – Mica 6:8

Când eşti tânăr şi sănătos, este uşor să iei de-a gata abilitatea de a merge şi de a alerga. Însă în cazul unei leziuni, al unei dizabilităţi sau al unei boli legate de vârstă, capacitatea de a merge şi de a te mişca liber devine recunoscută ca fiind un dar preţios. Biblia arată că Dumnezeu este interesat de problemele de mobilitate ale oamenilor. Isus şi urmaşii Săi au vindecat mulţi ologi, şchiopi sau paralizaţi. Conform lui Isaia, la loc de frunte pe lista binecuvântărilor care vor avea loc la venirea Răscumpărătorului este: .Atunci şchiopul va sări ca un cerb” (Isaia 35:6).

Vindecările miraculoase nu par a fi foarte obişnuite în zilele noastre, dar Dumnezeu a oferit înţelepciune şi abilităţi chirurgilor şi altor specialişti în îngrijirea sănătăţii. După ani de durere crescândă şi limitări din cauza unei artrite severe, mama mea, în vârstă de 88 de ani, se bucură că poate umbla din nou confortabil după operaţia de înlocuire de şold.

Însă o scurtă cercetare a Scripturii face clar faptul că umblarea noastră spirituală este chiar mai importantă pentru Dumnezeu decât cea fizică. În Biblie găsim modele de oameni — Enoh, Noe, Avraam — descrişi ca indivizi care umblau cu credincioşie. Dumnezeu oferă belşug atât de făgăduinţe, cât şi de sfat pentru aceia care vor să umble credincioşi. Să vă împărtăşesc câteva: „Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmii 119:1) „Cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbele 28:26). În Noul Testament, Pavel scria: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi” (Efeseni 5:2, NIV). Mie îmi place şi făgăduinţa din 1 loan 1:7, care spune: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” Prin loan, Dumnezeu a mai zis: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.” (3 loan 1:4)

Poate că cea mai frumoasă făgăduinţă dintre toate este aceea că Domnul însuşi a garantat că va fi tovarăşul nostru de drum! „Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu.” (Leviticul 26:12).


Jennifer M. Baldwin

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro