Calvarul

Devoțional zilnic 30 august 2019

La urmă au venit doi [martori mincinoși] și au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»” (Matei 26:60-61)

Aceasta a fost singura acuzație care a putut fi adusă împotriva lui Hristos. Însă aceste cuvinte au fost citate greșit și aplicate greșit. Domnul Hristos spusese: „Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica. Dar El le vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2:19-21).

Preoții și conducătorii Îl înțepau cu această falsă declarație. În timp ce atârna pe cruce, aceasta a fost repetată în batjocură de cărturari și farisei și a fost preluată de mulțime. „Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: «Tu, care strici templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-te pe Tine Însuți.»” Însă, chiar dacă au fost citate greșit, cuvintele Domnului Hristos s-au împlinit. Li s-a făcut publicitate și, fiind proclamate de vrăjmașii Săi, au devenit chiar mai impresionante. (…)

Cei care spuseseră în batjocură cuvintele: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu dacă-L iubește. Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu»” nici măcar nu se gândeau că declarația lor avea să răsune de-a lungul veacurilor. Deși acele cuvinte fuseseră rostite în batjocură, nu au existat cuvinte mai adevărate decât acelea. Ele i-au condus pe oameni să cerceteze ei singuri Scripturile. Oameni înțelepți le-au auzit, au cercetat, au chibzuit și s-au rugat. Unii n-au avut odihnă până când, cercetând Scripturile și comparând pasaj cu pasaj, nu au înțeles semnificația misiunii lui Hristos. Ei au văzut că Acela care, prin îndurarea Lui, cuprinde în iubirea Sa întreaga lume, le oferă iertare fără plată. (…)

Nicicând înainte nu existase atâta cunoștință despre Hristos ca atunci când atârna pe cruce. El a fost înălțat de pe pământ pentru a atrage la Sine pe toți. Lumina adevărului avea să strălucească în inimile multora dintre cei ce priveau scena răstignirii și care auziseră cuvintele lui Hristos. Ei aveau să proclame împreună cu Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii!”

Această scenă s-a încheiat sub privirile cerului și ale pământului. Îngerii priveau cum Isus era disprețuit și batjocorit fără milă de aceia care ar fi trebuit să-L recunoască drept Mesia.

Şi iarăși s-a auzit strigătul, ca unul de agonie de moarte: „S-a sfârșit!” „«Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul.» Apoi Şi-a plecat capul și Şi-a dat duhul.” Domnul Hristos, Maiestatea cerului, Regele slavei, murise. – Review and Herald, 28 decembrie 1897

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro