Camera de rugăciune

Devoțional zilnic

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. – Psalmii 37:4

Mulţi ani am locuit într-o garsonieră. Dumnezeu ne oferise acest apartament gata utilat şi simţeam că El Se îngrijeşte de toate nevoile noastre. Ne-am folosit fără probleme de acea locuinţă până ni s-a născut prima fiică. La acea vreme, noi trăiam într-o ţară străină. Ştiind că nu vom locui pentru totdeauna departe de ţara noastră natală, am început să ne facem planuri serioase pentru a ne construi o casă în ţara noastră. Eu şi soţul meu ne-am gândit foarte mult la ce fel de casă ne doream. Făcând planuri pentru casă, ne-am dat seama că amândoi ne doream un lucru important în casă, să avem o cameră specială pentru rugăciune, unde să ne putem întâlni cu toţii pentru închinarea de dimineaţă şi de seară şi închinare personală. Am făcut o schiţă a casei, am rugat pe cineva să ne facă planul casei şi am început să ne rugăm pentru acest lucru.

Încă nu am construit acea casă, dar Dumnezeu, în dragostea Sa infinită, a răspuns dorinţei inimii noastre în mod cu totul remarcabil. Cu doar câteva săptămâni înainte să se nască a doua noastră fiică, Kristen-Sara, cei de la universitatea unde lucrăm au hotărât să ne dea o casă mai mare. Până în acel moment am locuit în mica noastră garsonieră. Când cei de la universitate au luat decizia de a ne oferi o nouă locuinţă, ei au făcut trecerea nu la un apartament cu o cameră, nici măcar cu două, ci la o casă cu trei camere!

Când am intrat în casă, am văzut o cameră în plus care era destinată servitoarei. De îndată am ştiut că acesta era răspunsul la rugăciunea noastră: camera noastră de rugăciune. Acum, acolo ne întâlnim cu Tatăl nostru ceresc aproape în fiecare dimineaţă, după-masă şi seară, dar şi pentru rugăciune personală. Această cameră a fost martora lacrimilor transformate în bucurii şi a disperării transformate în speranţă.

Dumnezeu a făgăduit că El ne va da „case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit” (Deuteronomul 6:11) şi ne va da ceea ce ne doreşte inima.

Ai şi tu o nevoie apăsătoare a cărei împlinire ar însemna slavă la adresa numelui lui Dumnezeu? El încă răspunde dorinţelor inimii noastre conform cu voia Sa.

Fie ca astăzi să îţi dea pace şi siguranţă atunci când pui dorinţele inimii tale pe altarul Său, aşa cum am făcut şi noi cu camera noastră de rugăciune… pe care El ne-a dăruit-o.


Lynn Mfuru Lukwaro

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit