Când a fost batjocorit, n-a răspuns cu batjocură

Devoțional zilnice

Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. (1 Petru 2:23)

De câte ori nu avem sentimentul că am fost trataţi nedrept, că au fost spuse lucruri neadevărate despre noi şi că am fost prezentaţi într-o lumină falsă înaintea celorlalţi. Când suntem încercaţi astfel, trebuie să ne păzim bine spiritul şi limba. Va trebui să avem iubirea lui Hristos, ca să nu nutrim un spirit neiertător. Să nu avem cumva impresia că, dacă cei ce ne-au greşit nu-şi mărturisesc greşelile, noi suntem îndreptăţiţi să nu le acordăm Iertare. Nu ar trebui să acumulăm supărările, păstrându-le în inimă până când cel pe care-l considerăm vinovat şi-a umilit inima în pocăinţă şi mărturisire. (…) Oricât de mult şi de grav am fi fost răniţi, nu trebuie să păstrăm în suflet supărarea şi să ne compătimim pentru nedreptatea ce ni s-a făcut, ci, aşa cum sperăm să fim iertaţi de greşelile pe care le-am făcut împotriva lui Dumnezeu, tot aşa noi trebuie să-i iertăm pe cei ce ne-au făcut rău. (…) Când suntem insultaţi, cât de puternică este ispita de a răspunde cu aceeaşi monedă; dar făcând astfel, ne arătăm la fel de răi ca şi cei ce ne-au insultat. Când sunteţi ispitiţi să insultaţi pe cineva, să vă rugaţi în tăcere ca Dumnezeu să vă dea harul Său şi să vă puteţi ţine gura închisă. (…)

Isus ne-a lăsat un exemplu ca să-l călcăm pe urme şi să manifestăm compasiune, iubire, bunăvoinţă faţă de toţi. Să cultivăm un spirit blând, răbdător şi delicat, o dragoste plină de compătimire faţă de toţi cei ce, atunci când au fost ispitiţi, ne-au făcut rău. Dacă este posibil, să vindecăm aceste răni şi să închidem uşa ispitei, dând la o parte orice barieră pe care cel ce a făcut răul a ridicat-o între el şi noi. (…) Domnul este bucuros să îşi reverse binecuvântările asupra acelora care-L onorează, care îi recunosc mila şi care arată că îi apreciază iubirea faţă de ei, manifestând aceleaşi caracteristici amabile faţă de cei din jurul lor. (Youth’s Instructor, 1 iunie 1893)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit