Când ai umblat ultima dată desculț?

Devoțional pentru tineri

În urmă cu doar cincisprezece ani, când aveam vârsta unora dintre voi, în timpul verii obișnuiam să stau mult desculț. Era destul de greu la început. Timp de șapte luni pielea tălpii, lipsită de antrenament, se subția și devenea sensibilă. Primele zile desculț erau de acomodare. Asfaltul fierbinte și pietricelele ascuțite de pe șosea nu iertau pielea netedă și odihnită.
Cel mai greu însă, era mersul desculț pe pajiștile proaspăt cosite. Fânul strâns în căpițe (sau ”purculeți” cum le ziceam noi, la Ocnița) lăsa în urma lui cotorii uscați, ascuțiți și neprietenoși. Acesta era de regulă terenul nostru de joacă (fotbal, alergări…). Cu timpul însă, pielea tălpii se îngroșa, devenea dură și rezistentă la toate acestea.

Istoria pantofilor este foarte diversă în funcție de epocă sau cultură. În afara pielii naturale a piciorului (mersul desculț e caracteristic fiecărei epoci și culturi), oamenii au folosit pentru încălțări piele de animale. Au fost folosite și alte materiale (sandalele egiptene erau făcute din frunze de papirus și palmier, în China și Japonia din paie de orez, iar în India din lemn!).

Cum ar fi să ai încălțări din lemn? Ar fi ușoară drumeția? Ar fi confortabile?

Lucrând ca tipograf, inventatorul irlandez emigrat în SUA, Humphrey O`Sullivan (născut în 1853), trebuia să meargă zi de zi pe podeaua rece și dură din piatră. Pentru a-și ușura munca a adus de acasă un preș de cauciuc pe care să stea. În scurt timp colegii de muncă i-au ”împrumutat” pentru totdeauna preșul, ceea ce l-a determinat pe O`Sullivan să inventeze altceva. A tăiat două bucăți de cauciuc (după mărimea picioarelor lui) și le-a bătut în cuie în talpa dură a pantofilor lui. Rezultatele au fost peste așteptări de bune. Curând, O`Sullivan și-a deschis o fabrică pentru producerea industrială a tălpilor de cauciuc.

Poate, asemănător condițiilor de muncă ale lui O`Sullivan, ai parte și tu de o ”podea rece și dură” pe care mergi zilnic. Poate sunt colegii tăi care te judecă, sau râd de tine, sau părinții care nu te înțeleg. E din ce în ce mai greu să îți afirmi credința, însă te invit să citești versetul zilei și să prinzi curaj:

”Flăcăii vor obosi și vor osteni, tinerii se vor împiedica și vor cădea, dar cei ce se încred în Domnul își vor înnoi puterea, se vor înălța prinzând aripi ca vulturii, vor alerga și nu vor osteni, vor umbla și nu vor obosi.” Isaia 40:30-31

Dorgo Adrian

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit