Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. – Psalmii 46:1
Adăpost înseamnă o stare în care eşti în siguranţă, nu eşti urmărit, nu ai probleme, nu eşti în necaz sau pericol. Când psalmistul îl descrie pe Dumnezeu ca un adăpost, el intenţionează să exprime ideea că Dumnezeu îl protejează sau îl apără pe cel credincios de lovituri, de pericol sau situaţii dureroase. Bănuiesc că numai aceia care s-au confruntat cu situaţii problematice iminente pot aprecia ce înseamnă cu adevărat să îl ai pe Dumnezeu ca adăpost.
În 28 octombrie 2014, am plecat din Accra pentru a-l vizita pe fiul meu şi familia sa în Fargo, North Dakota. Călătoria mea de la Aeroportul internaţional Ko-toka, în Accra (Ghana), m-ar fi dus la Heathrow, în Londra (Anglia), la Aeroportul internaţional Chicago’s O’Hare (Statele Unite ale Americii) şi apoi la Fargo Hector International din Dakota de Nord. Din păcate, o întârziere a zborului Heathrow-O’Hare ameninţa să afecteze zborul de legătură cu Fargo. După ce am mers la verificările de securitate, am ajuns la poarta 16 pentru zborul meu spre Fargo. O stewardesă de la sol m-a informat că acea îmbarcare pentru zbor a fost închisă. Trebuia să aştept şase ore până la următorul zbor! Am fost devastată pentru că bagajul meu era deja în avion spre Fargo. Îmi era şi foame. Agentul liniilor aeriene m-a direcţionat spre poarta 20 pentru a aştepta următorul zbor, care urma să plece în şase ore.
Am şoptit o rugăciune pentru ca Domnul să îmi poarte de grijă în situaţia aceasta. Am mers la poarta 20 şi, acolo, un agent al liniilor aeriene a confirmat că următorul zbor va fi în şase ore. Însă, după doar 10 minute, am auzit numele meu menţionat. Curios, m-am apropiat de femeia de la tejghea. Ea m-a informat că eram căutată de căpitanul de la zborul original spre Fargo. M-am prezentat bărbatului care stătea lângă ea.
„Doamnă,” a zis el, „sunteţi singura pasageră rămasă să urce în zborul meu, aşa că am cerut ca îmbarcarea pe avion să se redeschidă. Am vrut să vin să vă caut.” Căpitanul m-a condus înapoi la poarta 16, unde am obţinut un nou permis de îmbarcare. Apoi am fost însoţită în avion!
Da, Domnul a intervenit când toate speranţele au fost pierdute. Dumnezeu este adăpostul meu şi puterea care mă susţine. El este ajutorul meu, mereu prezent în timp de nevoie. Am ajuns la Aeroportul Internaţional Fargo Hector cu bagajul intact şi foamea potolită.
Încredinţează-ţi cazul lui Dumnezeu. El este adăpostul nostru, un ajutor foarte prezent în timpuri de necaz!
Margaret Osei-Agyeman