Când Dumnezeu spune „Da!”

(Lecții în carantină: partea 2 din 2. Pentru a citi partea 1, faceți clic aici!)

de Don MacLafferty

De fiecare dată când Dumnezeu spune „Nu” este pentru a lăsa loc pentru „Da”-ul  Lui, pentru ceva mai mare.

Când Dumnezeu mi-a spus să anulez zborul spre casă din Filipine, nu știam cât timp voi sta „blocat” în campusul Universității Adventiste din Filipine. Când Dumnezeu spune „Nu”, de multe ori nu avem idee de ce … și uneori, aceste răspunsuri le vom avea doar în veșnicie. De data aceasta, răspunsul a venit după 80 de zile.

Universitatea Adventistă din Filipine este de obicei un stup de activitate, cu câteva mii de studenți care studiază, lucrează, se închină, mănâncă, se joacă și dorm puțin. La doar câteva zile după sosirea mea, campusul era oficial închis. La început, interdicția de circulație a fost de la 20:00, apoi de la 18:00. Apoi, forța armată de securitate a împiedicat studenții să se adune cu oricine în afara propriului cămin. În cele din urmă, locurile unde studenții și personalul puteau să meargă chiar și în campus au devenit extrem de limitate. Campusul cândva aglomerat arăta ca un mormânt.

Dumnezeu spusese că dorește o mare redeșteptare acolo și că studenții și profesorii vor lupta pentru această redeșteptare și vor deveni puternici creatori de ucenici pentru Hristos. M-am întrebat cum se va întâmpla acest lucru fără dreptul de a organiza întruniri în masă. Dumnezeu are întotdeauna o cale.

Pastorul și administrația universității mi s-au alăturat în rugăciunea pentru a găsi soluții. În cele din urmă, am primit undă verde pentru a organiza întâlniri la ora 6:30 dimineața într-un amfiteatru în aer liber, pentru a instrui studenții. Studenții trebuiau să respecte distanțarea socială. Cine ar veni? Ce student ar vrea să stea la o distanță atât de nefirească de prietenii și colegii lui?

Dumnezeu lucrase deja în culise la inimile studenților. Au venit treizeci, apoi cincizeci, optzeci, o sută și, în cele din urmă, peste o sută douăzeci! Au cântat frumos, au studiat Cuvântul cu sârguință, dar devenit tăcuți în mod vizibil când au fost invitați să povestească despre ceea ce făcea Isus în viața lor.

Pe măsură ce zilele s-au transformat în săptămâni, studenții au învățat și au început să practice șapte principii ale viețuirii zilnice ca discipoli ai lui Isus. Studenții au fost surprinși să descopere că, atunci când au făcut în fiecare seară o înțelegere cu Dumnezeu în conformitate cu Isaia 50: 4 pentru a-i trezi, Dumnezeu Însuși îi va trezi de fapt în fiecare dimineață pentru a petrece timp cu El în studiul Cuvântului Său și în rugăciune. Erau uimiți să vadă că Stăpânului Universului I-ar păsa suficient de mult încât să-i trezească doar pentru a petrece timp împreună!

Studenții au început să practice predarea deplină față de Isus ca Domn primul lucru în fiecare dimineață,. Au predat tot ce au avut, tot ce erau ca persoană și toată atitudinea lor. Cu Isus la volan, obiceiurile, stilul de viață și conversațiile lor au început să se schimbe. Studenții care nu fuseseră capabili să ierte familia și prietenii au găsit pacea iertării prin puterea lui Hristos. Studenții care erau robi dependenței au fost eliberați de Mântuitorul. Vieți erau transformate prin puterea Duhului Sfânt.

Studenții care fuseseră prea ocupați ca să aibă timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu s-au întors la Biblie pentru a descoperi o imagine nouă a lui Hristos în fiecare zi. Pentru prima dată, mulți studenți au început să ceară și să primească zilnic un nou botez al Duhului Sfânt. Cu vieți noi, au venit mărturii.

Întâlnirile de ucenicie de dimineața devreme au devenit pline de mărturii despre puterea lui Isus de a transforma pe oricine. Profesorii ascultau uimiți în tăcere, deoarece împărtășirea experiențelor era ceva rar în campus. Au fost șocați să audă studenți despre care știau că tăceau, vorbind despre credința lor, mărturisind cu îndrăzneală despre noua lor viață în Isus. Profesorii și-au invitat colegii la întâlnirile din zori de zi.

Curând, profesorii au întrebat dacă ar putea avea sesiuni de ucenicie doar pentru ei. Un grup puternic s-a adunat iar și iar, cu Biblii în mână, pentru a-L căuta pe Dumnezeu. Aceste familii de profesori au început să țină adunări de redeșteptare în casele lor via Zoom pentru a ajunge la mai mulți profesori și personal. Studenții au luat cu ei redeșteptarea în cele douăsprezece cămine studențești și Duhul Sfânt a acționat puternic prin vocile studenților.

Colegii de cameră ai acestor studenți transformați au început să pună multe întrebări: „Ai fost colegul meu de cameră de mulți ani și nu mi-ai spus niciodată despre Isus. Nu mai trăiești ca înainte! De ce? Ce se întâmplă? Ai pace chiar și în tot acest stres al COVID-19. Ai o bucurie pe care noi nu o avem. Cum putem avea ceea ce ai tu cu Isus? ”

Studenți care erau catolici, adventiști nepracticanți și agnostici au devenit ucenici ai lui Isus. Botezurile au devenit un lucru obișnuit. Unii dintre cei mai acerbi atei din campus (zguduiți de puterea vieților schimbate ale prietenilor lor), au venit la Hristos, au descoperit adevărul lui Hristos și au fost botezați.

Am fost uimit și copleșit de ceea ce făcuse Dumnezeu! El a făcut mai mult decât aș fi putut cere sau imagina. Așa că, atunci când Ambasada SUA la Manila a spus că aranjează un zbor de urgență către SUA pentru orice cetățean american blocat, m-am gândit în mod logic că lucrarea mea trebuie să fi fost făcută și că trebuia să mă urc în acel avion.

În dimineața următoare am ieșit pe câmp devreme și L-am întrebat pe Dumnezeu dacă aș putea merge acasă cu acel zbor de urgență. Am așteptat răspunsul lui Dumnezeu cu entuziasm și anticipare. Acea șoaptă a Duhului Sfânt a vorbit minții și inimii mele. ”Acest campus nu s-a întors încă la Mine. Nu pleca cu acest zbor de urgență. Nu ești blocat. Eu te-am trimis aici. Strigă mai tare pentru redeșteptare. ”

Mă gândeam în sinea mea: ”Cum strigi mai tare pentru înviorare, când tot nu poți avea adunări în masă? Ce aș mai putea face? ” Nu aveam nici o idee. M-am dus la președintele universității și i-am împărtășit acest mesaj. Ne-am rugat împreună pentru înțelepciune. Câteva zile mai târziu, Dumnezeu a deschis pur și simplu ușile pentru a avea o redeșteptare în biserică pentru toți cei interesați, studenți, profesori, personal și familiile lor.

În fiecare seară de redeșteptare, cei care fuseseră redeșteptați deja mărturiseau despre modul în care Isus le dădea o viață nouă personal, în căsătoria și în familiile lor. Copiii lor, precum și copiii lor adulți, s-au dus la microfon și au mărturisit cum Dumnezeu le schimba inima și casa. Mulțimea celor prezenți a fost emoționată de aceste istorisirii, dar cu atât mai mult de dovezile vii ale colegilor din campus.

Unii dintre cei mai timizi studenți din campus s-au rugat stăruitor ca Duhul Sfânt să le dea îndrăzneala de a fi martori pentru familia și prietenii lor. Câteva zile mai târziu, o fată a mărturisit simplu că Dumnezeu a aranjat pentru ea să instruiască în ucenicie 18 persoane din familia și prietenii necredincioși din satul ei, via Zoom! Studenții, închiși în căminele lor de carantină, au fost trimiși ca săgeți din tolba lui Dumnezeu, prin Zoom, pentru a chema familii întregi din multe sate și orașe înapoi la Isus Hristos conducând adunări de  redeșteptare și învățând pe părinți, frați și prieteni cum să trăiască ca ucenic al lui Isus .

Ambasada SUA mi-a trimis un e-mail pentru a-mi spune că programează un alt zbor de urgență pe 31 mai. Am aflat, de asemenea, că zborul meu cu Philippine Airlines (care fusese anulat de vreo zece ori) trebuia să fie sigur în cele din urmă pentru 14 iunie.

„Doamne”, am întrebat, „am terminat ce ai avut pe suflet pentru mine să fac? Ar trebui să continui instruirea de ucenicie până la zborul din 14 iunie sau să iau zborul de urgență din 31 mai?” Am așteptat cu speranță. Dumnezeu a spus:„Du-te! Ia acest zbor de urgență. Am aici campioni care vor duce această redeșteptare și ucenicie mai departe prin puterea Mea. Du-te acasă!”

Am luat cu bucurie zborul de urgență către SUA și apoi, prin mai multe minuni, acasă în Alberta, Canada.

Dumnezeu mă învață că planurile Sale, calendarul și căile Sale sunt cu mult dincolo de înțelegerea mea. Împreună cu soția mea, April, sortăm și împachetăm chiar acum, în timp ce ne pregătim să ne întoarcem în sud.

Don MacLafferty este ucenicul lui Isus, soțul lui April de mai bine de 30 de ani, tatăl lui Jason, Julie și Jessica și fondator/președinte al InDiscipleship. Această experiență a fost inițial împărtășită în Time to Get Ready Ministries.

Traducere: Adina Păltineanu