Când harul câștigă

În vâltoarea perioadei pe care o trăim, când războaie izbucnesc, tiranii se strâng și trădările abundă, ce loc există pentru har? Pare o virtute mai blândă, mai slabă, făcută pentru vremuri mai liniștite.

Dar ce ar putea fi mai puternic decât iertarea care în cele din urmă vindecă vechile dușmănii din trecut sau acceptă atent să pună capăt deceniilor pierdute pentru răzbunare? Pacea negociată este încă cea mai durabilă.

Și în ce constă slăbiciunea la deliberarea calmă care privește pe cel rău în față și hotărăște să-l iubească până la moarte? Cei care aleg să-și pună săbiile deoparte sunt cei pe care istoria îi binecuvântează și pe care Dumnezeu îi răsplătește. ”Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5: 9).

Harul răstoarnă toate estimările noastre privind puterea, pentru că harul vine de la Dumnezeu și El stăpânește totul. ”Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.“ (I Corinteni 1:27).

Când alegem harul, alegem puterea care nu trebuie să-și etaleze toată forța. Harul este puterea lui Dumnezeu în noi și prin noi către lume. Vindecă răni; respinge ceea ce este greșit; clădește relații care durează. Și în cele din urmă va triumfa: ”pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2: 10-11).

Harul câștigă – atât acum, cât și când încetează orice luptă. 

Deci, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 16 iulie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Când harul câștigă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro