Increde-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. – Proverbele 3:5,6
Preţuiesc foarte mult următorul citat: „Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate că răspunsul nu va veni aşa cum doriţi sau în timpul în care îl aşteptaţi, dar va veni în maniera şi în timpul care se vor potrivi cel mai bine cu nevoia voastră.” (Ellen White, Slujitorii Evangheliei, p. 258)
Cât de adevărat s-a dovedit a fi acest lucru în experienţa mamei mele! Ca mamă singură, avea de crescut şi de susţinut trei fete. Tatăl meu ne-a părăsit şi s-a mutat în alt stat ca să nu trebuiască să plătească pensie alimentară. Pentru mama mea a fost o adevărată luptă. Trebuia să lucreze ca muncitor necalificat în fabrică, deoarece nici măcar nu terminase liceul.
Locuiam într-un apartament foarte mic şi trebuia să ne descurcăm cu hainele primite de la alţi oameni. Mâncarea noastră era simplă, dar hrănitoare, iar desert serveam doar în Sabat, la zile de naştere şi de sărbători. Obiectivul mamei era să se asigure că avem parte de o educaţie creştină şi de o profesie. Şi-a mai luat un loc de muncă, făcea curat la birouri în timpul nopţii. Fiecare dintre noi am fost binecuvântate cu slujbe de vară şi, cumva, reuşeam să ne găsim de lucru în vacanţele de iarnă. Persoana care nu avea de lucru pe perioada sărbătorilor gătea spăla şi făcea curăţenie în apartament.
Au trecut anii fără ca mama să primească pensie alimentară. După ce noi, fetele, am terminat şcoala şi ne-am căsătorit, am aflat că tatăl nostru murise. Mama era acum recăsătorită cu un bărbat creştin foarte bun. Nu doar că era un soţ foarte bun, dar era şi un tată vitreg şi un bunic minunat. Şi avea maşină! Timp de şaisprezece ani, viaţa mamei a fost mai uşoară. Apoi el a murit.
Au anunţat-o la telefon că putea primi o sumă mai mare de bani din partea Asigurărilor Sociale pentru tatăl meu decedat decât din partea tatălui vitreg. Am mers cu mama la biroul pentru Asigurări Sociale, dar cei de acolo nu ştiau cine o sunase! Totuşi, ei au făcut un total cu suma de plată. Spre uimirea ei, i-au spus mamei că suma pe care urma să o primească lunar în urma tatălui meu era egală cu pensia alimentară pe care ar fi trebuit să o primească cu decenii în urmă!
Răspunsul ei a fost: „Domnul a ştiut că voi avea nevoie de un venit suplimentar mai mult la anii bătrâneţii, când nu voi mai putea munci ca la tinereţe.” Dumnezeu a ştiut ce era mai bine pentru mama mea.
Dumnezeu ştie ce este cel mai bine pentru fiecare dintre noi.
Patricia Mulraney Kovalski