Când tragi linia, cu ce rămâi?

Devoțional zilnic 16 ianuarie 2020

Îmi va rămânea măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt. – Iov 6:10

Da, am învățat greu că viața nu te iartă. Este un fel de a spune. În realitate, tot ce găsim frumos în lume se îndreaptă spre haos. Camera pe care ai pregătit-o dimineața, până seara se transformă în câmp de cartofi. Părul aranjat cu grijă îl vei descoperi mai târziu tamponat de vânt. Mintea încărcată cu cunoaștere sănătoasă este deviată constant de tone de „gunoi„ spre iresponsabilitate. Acesta este mersul lucrurilor în lumea noastră.

Mi-am dorit să fiu altfel. Să păstrez darurile primite cu mare atenție. Din nefericire, hârtia se îngălbenește în timp. Am cărți care și-au pierdut frumusețea albă. Galbenul învechit s-a așternut peste mesajul lor. Tot ce a fost curat se învechește. Știi că nici caracterul nostru nu scapă acestei măsuri?

Iov după ce și-a pierdut sănătatea, și a fost judecat de prietenii lui cu asprime, a remarcat cu apăsare: nu am călcat porunca lui Dumnezeu. Pentru el, aceasta va rămâne. Și da… Dintre toate lucrurile pe care le poți face în viață, cele care pun în centrul atenției pe Dumnezeu, rămân nealterate. Gândește-te… Frumusețea ta se va trece. Fizicul puternic, sau atletic, la un anumit moment se va ofili. Mintea neînfricată și ageră se va obosi. Plăcerile tale energice vor apune. Ai putea oare să ratezi prezentul?

Acum, poți clădi prin cuvântul lui Dumnezeu un caracter care să rămână. O viață reușită. Poți fi o influență pentru alții. În loc să încerci o suită de experiențe sortite ratărilor, mizează pe singura cale certă: nu călca poruncile Celui Sfânt. Poruncile sunt coordonatele prin care poți traversa distanța dintre visele tale și realizările de mâine. Poți decide, ca zestrea ta de mâine, să fie depozitată într-un caracter curat și viu. Să fii persoana care învinge prin Dumnezeu dezordinea și haosul din jur. Dacă vrei, poți să te pui pe genunchi și să ceri lui Dumnezeu ca de azi înainte să nu calci poruncile lui. Succes!


Parașcineț Doru, Director Tineret – Conferinta Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro