Cântă laudă Domnului

Devoțional zilnic

Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! – Psalmii 61:2Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea, credincioşia Ta. – Psalmii 92:1,2

Acelora dintre noi care suferim de o boală debilitantă ne este uşor să ne lăsăm copleşiţi atunci când doctorul ne spune: „Nu mai putem face nimic pentru dumneavoastră.” Ne rugăm arzător pentru o minune de vindecare, dar ştim că nu toţi primim un răspuns favorabil la această rugăciune. Aşa că ce facem?

Răsfoind cartea Psalmilor, observ că David ne reaminteşte constant să „îl lăudăm pe Domnul” şi să „cântăm laudă Domnului”. Am reuşit şi eu să fac acest lucru atunci când El mi-a trimis har în momentele în care aveam cea mai mare nevoie.

La un sfârşit de săptămână mă luptam să pot respira bine, mă gândeam dacă nu ar trebui oare să merg la urgenţe, la spital. Mai fusesem în acel loc de multe ori, aşa că ştiam care era rutina. Nu m-aş fi întâlnit cu medicul meu, iar doctorul de gardă m-ar fi internat, după care mi-ar fi prescris oxigen. Îmi doream să pot avea oxigen acasă, dar probabil că trebuia să trec printr-un proces lung pentru a-mi îndeplini această dorinţă. Totuşi, dacă reuşeam să fac rost de oxigen la domiciliu, aş fi reuşit să îmi prepar singură mâncarea şi să continui să lucrez la proiectele pe care le aveam pentru arhivele universităţii din oraş.

Dumnezeu a ascultat cererea mea şi a trimis un vizitator de la clinica medicului curant care se ocupă de toate programările pentru pacienţi. Lois Hymanyk a promis să vorbească cu medicul meu dimineaţa următoare, luni, şi să îi ceară să aprobe un aparat de oxigen pentru mine. Chiar luni după-masă a venit la uşa mea un reprezentant al companiei care oferea echipament medical, inclusiv pentru oxigenoterapie. Ce încurajare a fost pentru mine! Am cântat laude la adresa lui Dumnezeu, în altă zi m-a vizitat o fostă profesoară care îmi este prietenă, Ellen Bell. În timpul vizitei ei, am fost sunată de compania furnizoare de echipament medical. Cineva dorea să îmi pună douăzeci şi cinci de întrebări pentru a vedea dacă mă puteam încadra pentru a primi aparatul de oxigen gratuit. Deoarece aud foarte greu şi adesea citesc pe buze ce spune cealaltă persoană, i-am dat telefonul lui Ellen, care repeta întrebările cu glas tare pentru ca eu să pot răspunde. Astfel, interviul acela a fost mai simplu şi mai rapid. Din nou am cântat laudă la adresa Domnului.

Eu am luat o hotărâre si m-as bucura ca aceasta să fie si hotărârea ta. Chiar si în situaţii dificile, am hotărât că „voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi” (Psalmii 104:33).


Edith Fitch

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit