Cât de mare este acvariul tău?

Devoțional zilnic 5 aprilie 2020

Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale! Povătuieste-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! Psalmii 25:4,5

Plecaserăm să cumpărăm peşti. Nu din aceia pe care-i mănânci, ci din aceia pe care-i pui într-un acvariu pe care îl cureţi cel puţin o dată pe săptămână. Băiatul nostru era sigur că ne putea ajuta cu această îndatorire, după ce a reuşit să ţină un peştişor auriu într-un bol vreme de un an. Eu nu eram atât de sigură. Îmi surâdea ideea de a avea un acvariu cu peşti multicolori. Mă bucuram la gândul de a-i urmări cum înoată în pace sub o lumină albastră şi de a asculta sunetul bulelor făcute de pompă.

Cutreieratul prin raionul din magazinul de animale a făcut că ni se pară uşor să ai grijă de un acvariu arătos. Acolo se aflau zeci de acvarii imaculate, cu sute de peşti frumoşi, care înotau fericiţi prin apa curată. Făceau să pară totul foarte uşor. Aproape ca o joacă de copii.

Dar ştiam că nu e chiar aşa.

Cu mulţi ani înainte tăcuserăm o încercare cu peşti guppy. Începuserăm cu patru. Apoi au apărut şi copiii lor. Zeci de peştişori, l-am urmărit cum dispăreau prin iarba de plastic căutând să fie la adăpost de mamele lor înfometate. Într-un timp scurt, ceea ce începuse cu patru devenise prea numeros pentru a fi numărat, iar aspectul de imaculat se putea vedea doar după spălare regulată şi meticuloasă. Pentru a ţine peşti e nevoie de lucru. Mult lucru.

Am urmărit-o pe vânzătoarea care îi explica toate aceste lucruri fiului nostru. El asculta cu atenţie instrucţiunile ei. Apoi i-a spus ceva ce nu voi uita niciodată. A venit ca o şoaptă de la Dumnezeu. „Peştii se înmulţesc proporţional cu dimensiunile mediului în care trăiesc.”

Stăteam şi mă uitam la copilul meu. Şi el era ca un peştişor. Creştea doar în funcţie de mărimea mediului în care se afla. Doream ca el să crească frumos, puternic şi voinic. Voiam să devină tot ceea ce Tatăl lui îl crease să fie.

Ce mod minunat de a ne reaminti de nevoia de a ne concentra asupra hranei spirituale pe care i-o ofeream, asupra mediului în care îl creşteam! Până la urmă, voiam să creştem un peşte mare pentru Dumnezeu! Era mult de muncă? Oh, da! Merita efortul? Bineînţeles!

Tată, ajută-ne să ne creştem copiii într-un mediu care nu doar să îi dezvolte, ci să îi facă să prospere în relaţia lor cu Tine!

Kimberely Tagert-Paul

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro