Către primul meu născut

Devoțional zilnic 24 ianuarie 2020

Ai preţ în ochii Mei (…) eşti preţuit şi te iubesc. Isaia 43:4

Când te-am văzut pentru prima dată, multe ore după ce ai venit pe această lume, te-am ţinut în braţe şi ţi-am spus cuvinte speciale, în limba secretă, ştiută şi vorbită doar de mame şi bebeluşii lor nou-născuţi. Erai primul meu născut şi stăteai, calm şi mulţumit, în braţele mele. Te-am iubit mai mult decât pot exprima cuvintele.

Când te-am adus acasă, eram doar noi trei. Te-ai acomodat în micul tău cuib si erai foarte frumos si când dormeai, şi când erai treaz. Te urmăream ore întregi în timp ce dormeai împăcat. Îţi puneai toată încrederea, în mod absolut, în mine… naiva ta mamă. Ne-am rugat deasupra ta ca Dumnezeu să te ocrotească atunci când vei avea de înfruntat lumea.

Ca mic copil, ai adus atâta bucurie cartierului! Îţi plăcea compania prietenilor tăi şi te jucai cât de mult voiai. Iubeai fiecare insectă sau gândac pe care îl găseai. Erai tipul aventurierului printre micuţii tăi prieteni. Aveai nevoie de o provocare în fiecare zi şi o găseai.

Să te privim cum te plimbai cu bicicleta ta albastră de plastic era cea mai bună parte a zilei pentru noi. Cu cât te deplasai mai repede, cu atât erai mai fericit. Acest obicei te-a urmat şi când „ai crescut” şi ai renunţat la roţile ajutătoare.

Când ai decis să intri într-o competiţie de înot la şcoală, ai plonjat într-o aventură. Nu cred că ai ştiut cât de mult trebuia să înoţi sau cât de greu era, dar nu ai renunţat niciodată. Erai hotărât să termini acea cursă indiferent ce s-ar fi întâmplat. Eu şi tatăl tău, pe lângă toţi ceilalţi părinţi, te-am aplaudat puternic atunci când ai terminat. Şi am avut lacrimi de mândrie şi respect în ochi pentru tine. Atitudinea ta hotărâtă de a lua ca pe o provocare orice lucru îţi iese în cale este o sursă constantă de inspiraţie. Ador felul în care niciodată nu consideri ceva a fi imposibil.

Inima ta sensibilă şi compasiunea pentru ceilalţi încă radiază din tine. Simţul aventurii nu ţi s-a diminuat. M-ai învăţat să am încredere în tine, aşa cum ai avut şi tu încredere în mine încă de la început. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui şi grija Lui constantă faţă de tine.

Tată, fii lăudat! Îţi mulţumesc pentru darul pe care ni Tai oferit prin copiii noştri! Ei ne învaţă în fiecare zi ceva nou, inspirându-ne şi trăgându-ne mai aproape de Tine!


Debby Botes

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro